frânturi de gând...

Aceste cuvinte au fost spuse de Domnul, atunci cand ii mustra pe cei care umblau in ipocrizie... Dar cred ca se aplica la... prea multi dintre noi in zilele acestea. De ce cred asta? Nu trebuie sa ma uit mai departe de mine insami pentru a ajunge la aceasta concluzie. Cum spunea si Pavel in Romani 8: vreau sa fac binele si raul sta lipit de mine. Suntem asa de mult tentati sa facem "performante" spirituale, sa avem tinte spirituale, aspiram la mai multa rugaciune, mai multa Scriptura. Ma veti intreba "ce e rau in asta?" Absolut nimic. Dar ce se intampla cand suntem prea ocupati rugandu-ne sau citind Scriptura si neglijam lucrurile casei, uitam ca sunt oameni nepunticiosi care au nevoie de o mana de ajutor chiar si pentru a strabate holul unui spital, uitam de batranelul de la etajul 2, care abia se taraste pana la magazin dupa o franzela, uitam copiii din orfelinate, care abia asteapta sa mearga cineva sa le dea o imbratisare si sa se joace cu ei, uitam de fam

- de Sue Kidd - Spitalul era neobişnuit de tăcut în acea seară mohorâtă de ianuarie. Parcă era calmul ce precede o furtună. Eu mă aflam în cabinetul asistentelor de la etajul şapte şi mă uitam la ceas. Era ora 21:00. Mi-am pus stetoscopul şi m-am îndreptat spre salonul 721, ultimul de pe palier. În salonul acela se afla un pacient nou, dl. Williams. Era un bărbat singur şi care nu vorbea despre familia lui. Când am intrat în salon, dl. Williams a privit spre uşă plin de speranţă, dar a lăsat privirea în jos, văzând ca era doar asistenta. I-am pus stetoscopul pe piept şi am ascultat. Puternic, lent, ritmat... Exact ce voiam să aud. Aproape că nici nu se vedea că pacientul suferise un atac de cord, în urmă cu câteva ore. Mă privi de pe patul său alb şi îngăimă: - N-aţi putea să... Ezită, iar ochii lui se umplură de lacrimi. Mai devreme încercase să-mi ceară ceva, dar se răzgandise. I-am atins mana, aşteptând . El îşi şterse o lacrimă de pe obraz. - Aţi pute

- de Sanja Cristea Tiberian - Nu-mi cere să fiu alta decât sunt, Nu pot ca sfinţii să ajung deodată, Tu ştii că-s doar o mână de pământ, Ţărâna ce se cere modelată. Să-mi dai putere, să mă-nveţi Îţi cer, Să nu mă laşi să rătăcesc pe Cale, Eşti Dumnezeu şi pe pământ şi-n cer, Făpturile sunt toate ale Tale. Tu poţi să faci din mine ce voieşti, Mă poţi purta în slava sau în moarte Şi dacă nu ştiu bine Cine eşti Nu mă împinge, Doamne, mai de-o parte. Tu m-ai adus la Tine să mă-nchin, N-a fost uşor şi, Doamne, ştii prea bine Cu câtă noapte ai luptat să vin Ca să-Ţi slujesc, să Te slujesc pe Tine. Chiar dacă numai o clipita-a fost, Din viaţa mea e jumătate dusă, Tu care-mi ştii viaţa pe de rost, Tu dă-mi puteri să pot să-Ţi fiu supusă. Sunt încă mică pe cărarea Ta Şi poate încă-n suflet sunt bolnavă, Întinde-Ţ mâna, mângâie cu ea Şi-ajută-mă de vrei să fiu în slavă... ________________________________________ **Poezie preluată de pe Resurse creştine

- de Tatiana Topciu - Să nu te-aştepţi ca pacea să-ţi vină din senin, nici marea bucurie a dragostei dintâi, nici haruri revărsate în viaţa ta din plin, când nu-L asculţi pe Domnul şi-n slava-I nu rămâi. O, slava Lui! Privirea cea pironită Sus va desluşi icoane ce-n lume nu-s nicicum: un cer deschis... şi îngeri... şi printre ei ISUS... şi slava Crucii... slavă ce-apasă greu, acum... De ţi-e pierdută pacea, de nu ai bucurii, de nu mai eşti în rugă, cum mai demult erai, de nu mai simţi fiorul preasfintei părtaşii, e c-ai pierdut cărarea ce duce către Rai. Te văd mergând în cârje, tu, cu aripi de vultur! Ca un bătrân prin lume, tu, cu destin etern! Cătând printre gunoaie, tu, cu veşmânt de flutur! Creat pentru Vecie, ţi-e visul tot mai tern... O, cum mai semeni, frate, cu cel ce-ai fost odată, golit de idealuri, dezamăgit deplin. Atâta doar că astăzi ţi-e inima de piatră şi tu nu ştii aceasta, continui să te-nchini, crezând că-n " ziua-aceea " vei fi în slăvi divine aşa cum eşt