Postări

Se afișează postări din 2009

"Vin zorile"... şi e tot noapte...

"Mi se strigă din Seir: " Străjerule, cât mai este din noapte? " " Străjerule, mai este mult din noapte? " Străjerul răspunde: " Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă, şi veniţi iarăşi. " (Isaia 21:11, 12) Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi; ne întrebăm cât mai e din noapte, când vor veni zorile. Şi mereu auzim că mai e puţin, că vor apărea zorile, că se vede dimineaţa. Şi pentru noi e tot noapte, o noapte care pare a fi din ce în ce mai întunecoasă. De ce? Domnul are străjerii Lui, care stau la locul lor de strajă şi privesc spre zare. Şi ei văd ceea ce noi nu vedem. De jos, dintre zidurile cetăţii, nu vedem decât noaptea, întunericul care ne înconjoară. Dar de sus, de pe zid, se vede în depărtare, se vede la orizont. Din când în când, din loc în loc se aude strigarea: " Vin zorile! "... şi e tot noapte... Dar nu pentru mult timp! Înainte de lumina răsăritului, e cea mai profundă beznă. Dar

Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa...

"Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns. Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: " Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale. " Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: "Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel", care, tălmăcit, înseamnă: "Dumnezeu este cu noi". Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevast

Sunt 10 ani de-atunci...

Azi se implinesc 10 ani de cand am zis " Da! ", 10 ani de cand I-am declarat credinciosie, loialitate Iubitului inimii mele, 10 ani de cand am spus ca-L voi urma " pana-n vesnicie "! Cum a trecut timpul... Si cate valuri au venit si au plecat, lasand in urma pustiu sau inviorare... Stiam ca va fi greu , ca voi avea de luptat - cu oamenii, cu mine insami si cu Dumnezeu. Dar nimeni nu m-a dezamagit mai tare ca persoana mea; au fost cele mai grele batalii. Ma uit in urma si nu pot uita izbavirile de care mi-a facut parte Tatal meu drag, cum m-a crescut prin suferinta, cum m-a invatat ca El e mai presus de oameni, ca asa cum lucreaza El, nimeni nu e in stare sa lucreze... Si, nu! Nu-mi pare rau de nici o suferinta, de nici o lacrima, de nici un drum strabatut cu greutate, in urcusul acesta greu care se numeste " drumul crucii mele "; caci, dragul meu, un drum al crucii are fiecare! Daca ai pornit la drum crezand ca iti va fi usor, te-ai amagit... O spun stra

Făcând, m-ai învăţat să fac

- de Traian Dorz - Făcând, m-ai învăţat să fac, Privind mereu la Tine; Tăcând m-ai învăţat să tac, Ca să-nţeleg mai bine. Cântând, m-ai învăţat să cânt Cereasca Ta cântare; Şi cuvântând, mi-ai dat cuvânt Cu miez şi-nflăcărare. Rugându-mă, m-ai învăţat Ca să mă rog mai bine; Smerindu-mă m-ai înălţat Spre-a-ngenunchia cu Tine. Răbdând, m-ai învăţat s-aştept, Când altfel nu se poate; Mustrat, m-ai învăţat ce drept Mă vrei, să umblu-n toate. TU, numai TU m-ai învăţat Şi nimenea altcine. Tot ce-am primit şi tot ce-am dat e numai de la Tine. În flăcări numai am privit Ce faţă strălucită Au toţi acei ce şi-au trăit Credinţa neclintită. Şi numa-n ceruri voi vedea Ce veşnică cunună Şi strălucire va purta Umblarea împreună. ______________________________________ **Poezie preluată de pe Resurse creştine

Fii larg la inimă

- de Traian Dorz - Fii larg la inimă şi darnic, fă binele cu pas tăcut. Că n-ai făcut, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai prea făcut. Ascultă sfatul şi-ndrumarea, îndreaptă-te când eşti mustrat. Că nu asculţi, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai ascultat. Mergi fericit în orice vreme, oriunde te-ar chema Isus. Că nu te-ai dus, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi că prea te-ai dus. Fii răbdător până la moarte, oricât de-adânc ai fi brăzdat. Că n-ai răbdat, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat. Iubeşte cald întotdeauna, chiar şi pe-acei ce te-au zdrobit. Că n-ai iubit, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai prea iubit. Şi iartă plin de bunătate tot răul pe nedrept purtat. Că n-ai iertat, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai prea iertat. Din ce-ai văzut să ai credinţă şi pentru tot ce n-ai văzut. Că n-ai crezut, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai prea crezut. ____________________________________________________ **Poezie preluată de pe Resurse

Scrisoare...

- de Daniel Chirileanu - Ce mai este pe-Acasă, Bunul meu Tată? Mai stau îngerii cu oprelişti de foc la grădină, Inima Ta la fel de cu jale suspină? O simţi tot atât de uitată? Să ştii că şi-n inima mea e târziu, Lumina la ferestre e bătrână. Mi-i alergarea oarbă şi străină, Iar gândul fără Tine e pustiu. Pe drumul dinspre Casă-a asfinţit, Mi-e iarnă printre vise fără stele. Uitările m-au troienit şi ele, Iar aşteptarea-mi se ascunde-n mit. Poate la Tine nu-s clepsidrele murind, La mine însă moare orice clipă. Mă tem ca-n marea timpului risipă Să nu mă pomenesc cu dorul inimii pălind. Îţi scriu, că Te aştept mult mai devreme, De la un pol la altul mi-e urât. Sunt chipul Tău în bezne coborât Şi-ţi scriu aceste semne să Te cheme. ____________________________________________________ **Poezie preluata de pe Resurse Crestine

Maratonistul

- Chuck si Jenni Borsellino - Într-o zi , citind în cartea ,,Cum să creşti nişte copii minunaţi” scrisă de Chuck şi Jenni Borsellino, am văzut că printre calităţile pe care ar trebui să le aibe un părinte este şi perseverenţa. A fi părinte nu-i uşor, dar pentru a-ţi duce la bun sfârşit această misiune dată de Domnul, trebuie să ai perseverenţă. Şi nu doar părinţii au nevoie de ea, ci avem nevoie fiecare dintre noi. M-a uimit tare mult exemplul dat de autor, a unui om care, în ciuda faptului că erau piedici, nu a renunţat, ci a mers până la capăt: " Bill voia să fie un alergător , însă în sensul impropriu al cuvântului, întrucât avea o problemă. În tinereţe suferise o operaţie de anevrism la creier, în urma căreia a rămas paralizat parţial. S-a luptat prima dată să meargă, apoi să facă jogging şi, în cele din urmă, să alerge – dacă o poţi numi alergare. Bill Broadhurst avea un erou numit Bill Rogers, faimosul maratonist. Într-o zi, Broadhurst a auzit că Bill Rogers avea să vină la

A fost candva...

- de Costache Ioanid - A fost cândva... şi c-un fior pe pleoape, ne-om aminti sub viţă şi smochin. A fost cândva un nesfârşit de ape... Şi Duhul Sfânt plutea ca un suspin... Deodată-n larg a răsunat Cuvântul! Şi nevăzutul se făcu atom. Isus umplea cu bogăţii pământul când făuri ca frate-al Său pe om. De dragul lui venea ades în luncă şi tot ce-avea pe-acest pământ i-a dat. Un singur rod, o singură poruncă, purta un singur sâmbur de păcat. Dar într-o zi se auzi-n ţărână: "Gustaţi din rod şi fiţi ca Dumnezeu!" Şi omu-a-ntins către păcat o mână, iar Cel Viclean l-a prins în lanţu-i greu. A plâns în cer o inimă frăţească. Dar nu-i putea ascunde-al faptei blam. Ci trebuia un preţ să se plătească. Şi fu gonit şi rob Adam. Nemaiavând nimic să-i aparţie spre-a se plăti din lanţul Celui Rău, S-a dat Isus pe Sine însuşi Sie, căci numai El era deplin al Său. Astfel din jertfă s-a născut iubirea. Şi proslăvindu-Şi Fiul pe Calvar, Cel ce-i mai sus decât nemărginirea, ne-a dat, prin El, ne

Ferice... de tine?

Dacă mai devreme ne-am oprit asupra câtorva versete din Vechiul Testament care vorbesc despre fericire, haideţi să vedem ce spune Noul Testament, în special cuvintele Domnului Isus Hristos: " Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi! Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul! Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi! Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit

Ferice...

După standardele lumii de acum, este fericit acela care ARE - bani, posesiuni, putere, sănătate, familie, studii superioare, un job "tare" etc. Dar dacă citim Cuvântul lui Dumnezeu, standardele Lui se ridică mai sus decât "a avea" lucruri efemere. Haideţi să vedem câteva versete care ne vorbesc despre fericire: " Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic." " Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!" (Psalmul 1:1) " Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie!" (Psalmul 32:1-2) “ Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul, pe care Şi-l alege El de moştenire!" (Psalmul 33:12) “ Ferice de omul, care îşi pune încrederea în Domnul, şi

Traian Dorz - O, câte binecuvântări...

O, câte binecuvântări eu am avut în viaţă, dar ce puţin le-am înţeles când le-am avut în faţă. Am fost cu oameni minunaţi, cum n-a mai fost altcine, dar parc-am fost un orb şi-un mut când ei au fost cu mine. Prilejuri am avut s-aud aşa cereşti cuvinte, dar parc-am fost un surd atunci şi n-am luat aminte. Şi zile, ca din cer, mi-au fost atâtea-n viaţă date, dar eu, ca un nesocotit, mi le-am pierdut pe toate. O, dac-aş fi ştiut ce rare sunt sufletele sfinte, când le-am avut, cum aş fi strâns în mine-a' lor cuvinte. De-aş fi ştiut cum nu mai vin frumoasele clipite, cum m-aş fi apropiat de-adânc de vieţile sfinţite. Şi de ştiam ce aur sunt prilejurile rare, cum mi-aş fi dat tot ce-am avut, să-l prind pe fiecare. Dar oamenii cereşti s-au dus, şi parcă pe vecie; cu cât întrebi mai mult de ei, tot mai puţin se ştie. Prilejurile s-au rărit ca aurul în lume, aşa puţini ştiu spre Hristos cu adevărat să-ndrume. Se va lăsa-n curând aşa o noapte-nspăimântată, că nimeni nu va mai afla cărarea ce

Departe-ntotdeauna

- de Traian Dorz - Departe-ntotdeauna mi s-a părut ca sunt de starea Ta divină, de locul Tău preasfânt; şi-ntr-una să m-apropii de Tine Ţi-am cerut, mai lângă Tine, Doamne, mai lânga Tine-am vrut. Prea-ncet întotdeauna mi s-a părut că merg şi-am vrut să am putere mai tare să alerg; s-ajung cândva cu Tine, nedespărţit să stau, mai lângă Tine, Doamne, mai lângă Tine vreau. Prea slab întotdeauna, Isuse, m-am simţit şi-am vrut să fiu puternic, viteaz şi neclintit, prin orişice ispite, prin tot ce m-a durut, mai lângă Tine, Doamne, mai lângă Tine-am vrut. Departe-mi pari şi-acuma şi drumu-mi pare lung, aş vrea cât mai degrabă la sânul Tău s-ajung; ajută-mi, fără teamă, să pot la sân să-Ţi stau, mai lângă Tine, Doamne, mai lângă Tine vreau! ______________________________________ **Poezie preluată de pe www.resursecrestine.ro

"Online" şi "Available"

Daca nu ai pe nimeni aproape, cu care sa poti vorbi despre problemele si suferinta ta, vorbeste totusi cu Cel care este mereu prezent si mereu disponibil. Daca simti ca te prabusesti si nu ai pe nimeni care sa te tina, sprijineste-te cu incredere pe Dumnezeul cel Atotputernic. Bratele Lui nu sunt prea scurte ca sa poata ajunge la tine, nici prea slabe ca sa te poata tinea. Daca problemele, suferintele sau necazurile te coplesesc, incredinteaza-I viata si viitorul tau lui Dumnezeu. Nici o problema nu este prea mica pentru El ca sa Il intereseze, nici prea mare ca sa-i faca faţă. Vino cu toata smerenia si sinceritatea inaintea Lui, la picioarele Sale si vei gasi odihna pentru sufletul tau.

Vreau să iert

Conflictele apar la fiecare pas: pe strada, in autobus, in trafic, la lucru, acasa... peste tot. Interesant este ca principalele conflicte sau neintelegeri apar cu persoanele apropiate, cele cu care petrecem cel mai mult timp. Si tot acelea par sa se aplaneze cel mai greu. Te-a calcat cineva pe picior in autobus, a uitat ca trebuie sa porneasca la verde soferul din fata ta, ai impresia ca esti omul invizibil cand iti vine randul la magazin... Da, toate astea pot sa-ti creeze o stare de agitatie si sa scoata la iveala parti mai putin frumoase ale caracterului tau, in functie si de starea de spirit in care te gasesti. Dar le uiti repede, mergi mai departe si dupa cateva minute, ore, in ziua urmatoare, nici nu-ti mai amintesti ca s-au intamplat. Si, totusi... cand cineva din famile sau dintre prietenii apropiati spune sau face un lucru care ne displace, ne trateaza intr-un mod care nu ne cade bine, tandara pare sa sare mai repede, mai sus si mai periculos de departe. Apar sentimente de fr

Urare pentru T&I

E ziua minunată, Când mâna pentru totdeauna v-aţi întins, Iubirea declarată Uniţi să vă păstreze,-ntotdeauna de ne-nvins. Curată părtăşie Să fie în căminul vostru-n orice ceas; A Lui Împărăţie În voi să locuiasca şi la fiecare pas Doar cu Isus să fiţi Şi să rămâneţi pân' la ultimul popas!

Pe vremea când umblam pe jos...

- autor necunoscut - Pe vremea când umblam pe jos, Cărând la plase de-aţă tare, Stăteam la cozi pentru mâncare: Dar trăiam şi bine, şi frumos, Pe vremea când umblam pe jos... Şi serile, târziu, la stele, Visam la alte lumi stinghere... Cântam mai mult, cântam duios, Munceam din plin , munceam voios Şi-aveam şi timp de toate cele.. Pe vremea când umblam pe jos! Pe vremea când tăiam butuci, Să ne-ncălzim, să facem cina Şi căram apă cu găleata, Nu cumpăram nimic de gata. Pe vremea aia, nu de mult, Ştiam să mânuiesc şi sapa, Şi îl citeam şi pe Shakespeare... Cum de-aveam timp? Acu mă mir, Dar pe vremea când umblam pe jos Totul mi se părea frumos... Şi n-aveam timp de tânguit... Cum fac acu` de când m-am pricopsit! Pe vremea când purtam şoşoni Şi reparam la pantofi talpa, Lumea ştia stânga de dreapta... Cârpeam ciorapii la călcâie Şi n-aveam crize de mândrie... Nu se-ntâmpla să auzim Că vre-unul n-are self esteem?! Bătrânii nu mureau stingheri. Şi pentru câini erau hingheri! Pe vremea când

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul...

- de Costache Ioanid - Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine mai mult ca floarea veşnică pe stânci. Şi uit de ani, de lume şi de mine, privind adânc în ochii Tăi adânci. Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine, din visul meu să nu mă mai deştept, să simt şi taina slăvilor senine, şi inima de om ce-Ţi bate-n piept... Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine, ca pe-un levit de-altarul său divin, să n-am nici plug în văi, nici holde pline, ci Tu să-mi fii şi pâine-n veci şi vin! Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine, ca pe-o mireasă smulsă de la greu. Ridică-mă din valea de suspine şi-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!... ______________________________________________ **Poezie preluata de pe www.resursecrestine.ro

Nimic nu-i mai frumos pe lume

- de Traian Dorz - Nimic nu-i mai frumos pe lume, Nimic nici mai statornic nu-i Ca bucuria muncii sfinte Ca rodul strâns la vremea lui. Când Dumnezeu ca un Prieten Veghează peste cortul tău Cine-ar putea să te-ameninţe Şi ce-ar putea să-ţi facă rău? Când cel nenorocit se roagă Spre binecuvântarea ta Cine-ar putea s-o-ndepărteze Ca Dumnezeu să nu ţi-o dea? Când orbului îi eşti vedere Şi şchiopului îi eşti picior, Când eşti orfanului părinte Şi slabului ocrotitor. Când ţi-e cuvântul tău ca roua, Când eşti ca ploaia aşteptat, Nimic nu-i mai frumos ca urma Ce-o lasă pasul tău curat. Atunci lumina ta va creşte Ca soarele spre-al zilei miez, Atunci pe-ai tăi crescând şi-n număr Şi-n vrednicie ai să-i vezi. Atunci urcuşul vieţii tale Va fi ca drumul cel uşor, Încununat cu bucurie Spre-un drept şi singur viitor. Atunci, prin tine-mbogăţite, Mulţimi în veac te vor cinsti. Şi cine-ar ştii în veşnicie Pe cât întins vei străluci! ______________________________________________ **Poezie preluata de

Epistola către Români -3- Biserica sub atac

Imagine
- de Beny Boariu - Crestinismul fals este pretutindeni in India. La 175 de ani de la moartea marelui misionar, William Carey, cel care a deschis inima Indiei pentru Evanghelie, si inima misionarilor pentru misiunea transculturala, biserica din India a ajuns pentru multi, din nefericire, o forma de castig. Lucrurile care le impartasesc sunt grave, si n-ar trebui sa vi le spun, ca nu cumva altii sa interpreteze gresit, si sa spuna ca arunc blama asupra indienilor. Dar o fac, sperand ca printre cititori, se vor gasi cativa care nu vor face la fel cum fac sute care citesc si pleaca, dandu-si cu parerea asupra celor scrise, si uitand la cateva minute de ele, ci se vor ruga pentru India, si pentru biserica de aici. Parca il aud pe Pavel spunand ca dupa plecare lui se vor vari lupi rapitori. La fel s-a intamplat si dupa moartea lui Carey. Mare parte din munca marelui misionar a fost distrusa si inlocuita cu un crestinism nominal, in timp ce satan este inca la el acasa in India. Cu cea mai m

Ce bine mă simt...

- de Costache Ioanid - Ce bine mă simt cînd în clipa cea grea aud glasul Tău cum mă cheamă. O, pune-mi în inimă liniştea Ta şi scapă-mă, Doamne, de teamă. Apucă-mi Tu braţul, puternic, şi ia-l, cînd marea mă-nvolbură-n spume. Rămîi lîngă mine la oricare val, şi scapă-mă, Doamne, de lume. Ajută-mi privirea spre Tine să ţin, predat închinării depline, aşterne-o maramă pe tot ce-i străin şi scapă-mă, Doamne, de mine. Ce bine mă simt cînd în ceasul cel greu simt liniştea-n piept cum revine. O, scapă-mă, Doamne, de tot ce-i al meu şi umple-mă-n totul de Tine. _______________________________________________ **Poezie preluata de pe www.resursecrestine.ro

Prin lume, călător

Mă simt în spaţiu şi în timp blocat. Dar mi-amintesc că nu-s de pe pământ, Că nu pentru-asta fost-am eu creat, Ci pentru-a fi cu Tine, pururi sfânt. Şi trec prin lumea asta, călător, În stânga,-n dreapta nu vreau să privesc. Nu de la oameni vreau eu ajutor, La Tine vreau privirea s-aţintesc. Grăbesc şi-aş vrea s-ajung cât mai curând Acasă, unde totu-i luminos. Doar amintiri despre un vechi pământ Voi mai cunoaşte-n Cerul glorios. Dar pân-atunci ca-ntr-o oglindă văd Şi mi-e neclar şi următorul pas, Nu ştiu de fi-va-n culme sau în văi. Dar Tu mi-ai zis : « Nicicând Eu nu te las ! » Şi mi-e de-ajuns. Şi chiar de drumu-i greu, Piciorul meu pe stâncă sus va sta. Cu mine-alături este Dumnezeu Şi merg spre-Acas’ cu El, spre slava Sa.

Epistola către Români -2- Răcnetul Leului

Imagine
- de Beny Boariu - Marea problema a Indiei nu este saracia si mizeria fizica in care se zbat cei din castele inferioare, ci saracia si orbirea spirituala in care traiesc indienii zi de zi, inchisi in lanturile hinduismului. Vreau sa va descriu in mare problemele spirituale cu care se confrunta biserica si piedicile care le intalnesc misionarii in evanghelizarea hindusilor. Cand vine vorba despre evanghelizare, sa nu intelegeti ca poti sa vii in India si sa faci evanghelizare pe strada. Nici sa nu credeti ca la o predica se vor pocai multi oameni, asa cum ne asteptam sa se intample in Romania. India nu are un background crestin, iar acesti oameni sunt pur si simplu paraleli cu crestinismul, n-au nici un punct comun. Singura metode eficienta este evanghelizarea prin prietenie. Cea mai buna, si cea mai grea. Necesita mult timp. N-ai sa vezi convertiti peste noapte, nici biserica plina intr-un an de misiune. Nici nu vei avea 30 de persoane la cursul de cateheza. Evanghelizarea prin priet

Epistola către Români -1- Viaţa în India

- de Beny Boariu - A trecut destul de mult timp de cand nu am mai scris, insa de cand am venit in Patna, am intrat intr-un program bine stabilit si destul de aglomerat, si nu am dispus de prea mult timp liber, iar cand il aveam, de obicei se lua curentul, asa ca ma veti intelege. M-am gandit pentru inceput sa va descriu, pe langa ceea ce am scris in jurnal, viata din India, si in mod special ceea ce am observant eu de doua saptamani si jumatate de cand sunt in Patna, la familia Peter, Dani si Ioana. Biharul este, asa cum spunea cineva, un stat bogat dar cu oameni saraci, fiind insa al doilea stat ca popularitate din India. Denumit si Cimitirul Misionarilor, Biharul traieste zi de zi sub gheara de fier a superstitiei, idolatriei, saraciei si fricii. Merg pe strada si imi dau seama ca sute de misionari inaintea mea si-au lasat vietile in acest pamant, iar rezultatele au fost mult mult prea slabe ca sa se poata vorbi de o biserica puternica si sanatoasa in Bihar. Diavolul si-a facut m

Pentru nimic în lume...

- de George Cornici - Pentru nimic în lume iubirea nu mi-o vând, Ci o păstrez în suflet ca scump mărgăritar. S-o dau pe milioane? Nu-mi trece prin gând, Mă-nsoţeşte peste tot, mă mângăie oricând Şi-mi dă puteri s-ajung la veşnicul hotar. Pentru nimic în lume nu părăsesc credinţa. Ea-mi dă aripi spre Cer, îmi dă şi împlinire, Imi lecuieşte spiritul răzvrătitor şi neputinţa, M-ajută să-nţeleg că încercarea, suferinţa Formează caracterul ce-aduce doar sfinţire. Pentru nimic în lume nu mă despart de Cartea Ce-aduce transformarea în viaţa de ratat, Chiar soarta celor vitregiţi să-mi fie partea, Să-mi dea doar persecuţii şi după-aceea moartea, După comorile-i divine necontenit voi fi-nsetat. Pentru nimic în lume nu denigrez lucrarea Ce-ndrumă pămâtenii la trai înmiresmat. Şi-n care Sfântul Duh ne dă încredinţarea Că, prin slujire şi devotament, putem avea intrarea În cereştile splendori, unde-i lumină necurmat. Să-mi dea tot ce-are lumea mai bun, mai “ preţios ” Palate-n aur poleite şi faimă

"Milă voiesc, nu jertfă"

Aceste cuvinte au fost spuse de Domnul, atunci cand ii mustra pe cei care umblau in ipocrizie... Dar cred ca se aplica la... prea multi dintre noi in zilele acestea. De ce cred asta? Nu trebuie sa ma uit mai departe de mine insami pentru a ajunge la aceasta concluzie. Cum spunea si Pavel in Romani 8: vreau sa fac binele si raul sta lipit de mine. Suntem asa de mult tentati sa facem "performante" spirituale, sa avem tinte spirituale, aspiram la mai multa rugaciune, mai multa Scriptura. Ma veti intreba "ce e rau in asta?" Absolut nimic. Dar ce se intampla cand suntem prea ocupati rugandu-ne sau citind Scriptura si neglijam lucrurile casei, uitam ca sunt oameni nepunticiosi care au nevoie de o mana de ajutor chiar si pentru a strabate holul unui spital, uitam de batranelul de la etajul 2, care abia se taraste pana la magazin dupa o franzela, uitam copiii din orfelinate, care abia asteapta sa mearga cineva sa le dea o imbratisare si sa se joace cu ei, uitam de fam

Iartă azi, până nu e prea târziu...

- de Sue Kidd - Spitalul era neobişnuit de tăcut în acea seară mohorâtă de ianuarie. Parcă era calmul ce precede o furtună. Eu mă aflam în cabinetul asistentelor de la etajul şapte şi mă uitam la ceas. Era ora 21:00. Mi-am pus stetoscopul şi m-am îndreptat spre salonul 721, ultimul de pe palier. În salonul acela se afla un pacient nou, dl. Williams. Era un bărbat singur şi care nu vorbea despre familia lui. Când am intrat în salon, dl. Williams a privit spre uşă plin de speranţă, dar a lăsat privirea în jos, văzând ca era doar asistenta. I-am pus stetoscopul pe piept şi am ascultat. Puternic, lent, ritmat... Exact ce voiam să aud. Aproape că nici nu se vedea că pacientul suferise un atac de cord, în urmă cu câteva ore. Mă privi de pe patul său alb şi îngăimă: - N-aţi putea să... Ezită, iar ochii lui se umplură de lacrimi. Mai devreme încercase să-mi ceară ceva, dar se răzgandise. I-am atins mana, aşteptând . El îşi şterse o lacrimă de pe obraz. - Aţi pute