frânturi de gând...

- de George Cornici - Când vă iertaţi, când vă-mpăcaţi, Ştergeţi din gândire faptul Şi vă zâmbiţi, vă-mbrăţişaţi Şi ţineţi cu stricteţe pactul. Apoi plecaţiv-amândoi S-aduceţi Tatălui osana, C-aşa se şade la eroi: Să-l biruiască pe Satana. Uniţi-vă în cânt, voioşi C-aţi depăşit o stare gravă, Veţi fi mai buni, mai serioşi, Veţi arunca tot ce e pleavă, Veţi fi exemplu pentru mulţi De trai pios, de viaţă pură, C-aşa se cere la adulţi: S-aplice tot ce e-n Scripură. Ce-a fost, a fost – acum să fie Doar linişte şi bucurii, Să fiţi o bună mărturie Şi azi, şi-n fiecare zi. Iar crunta voastră frământare Va fi-ngropată şi veţi şti Că doar cucernica purtare Creează sfinte armonii, Veţi ştii s-apreciaţi intens Lucrarea jertfei salvatoare, Când Fiul a iertat imens Şi-a dat o pildă grăitoare, Fără rezerve El iertă Pe cei ce-L torturau cumplit. Iertarea-i leac ce înfăşoară Şi-alină sufletul trudit. Uitaţi trecutul cel urât, Uitaţi acele fapte rele. Să n-aveţi duhul mohorât, S-aveţi privirea către st

- de George Cornici - Se merită să părăseşti cărarea Ce te conduce la dezastru, Să-ţi schimbi şi gândul, şi umblarea Ce-aduce-n viaţă doar ratarea Şi să priveşti spre Ceru-albastru. Se merită să dăruieşti iubirea, S-araţi mereu un nobil caracter Celor ce nu-şi cunosc menirea. Şi nici izvorul ce-aduce izbăvirea Să scoţi din noapte sufletul stingher. Se merită să răspândim Cuvântul Ce ne deschide-o nouă viziune, El cu evlavie-nsoţeşte-avântul Şi-ndeamnă omul să ţină legământul, Să-şi înţeleagă divina misiune. Se merită să rezidim altarul Făcut ruină de duhul cerbiciei. Atunci vom înclina spre Cer cântarul Şi vom gusta din tot ce-aduce Harul, Vom pune preţ pe starea vredniciei. Se merită să spunem de Hristos La toţi cei ce ne ies în cale, De locu-acela sfânt şi luminos, Unde coroană va primi cel credincios, Unde nu-i loc pentru suspin şi jale. Se merită să ne păstrăm credinţa, Cu zel să mergem spre răsplată, Să ne-avântăm spre Cer dorinţa. Apoi încununată va fi străduinţa Că nu L-am reneg