Postări

Se afișează postări din octombrie, 2009

A fost candva...

- de Costache Ioanid - A fost cândva... şi c-un fior pe pleoape, ne-om aminti sub viţă şi smochin. A fost cândva un nesfârşit de ape... Şi Duhul Sfânt plutea ca un suspin... Deodată-n larg a răsunat Cuvântul! Şi nevăzutul se făcu atom. Isus umplea cu bogăţii pământul când făuri ca frate-al Său pe om. De dragul lui venea ades în luncă şi tot ce-avea pe-acest pământ i-a dat. Un singur rod, o singură poruncă, purta un singur sâmbur de păcat. Dar într-o zi se auzi-n ţărână: "Gustaţi din rod şi fiţi ca Dumnezeu!" Şi omu-a-ntins către păcat o mână, iar Cel Viclean l-a prins în lanţu-i greu. A plâns în cer o inimă frăţească. Dar nu-i putea ascunde-al faptei blam. Ci trebuia un preţ să se plătească. Şi fu gonit şi rob Adam. Nemaiavând nimic să-i aparţie spre-a se plăti din lanţul Celui Rău, S-a dat Isus pe Sine însuşi Sie, căci numai El era deplin al Său. Astfel din jertfă s-a născut iubirea. Şi proslăvindu-Şi Fiul pe Calvar, Cel ce-i mai sus decât nemărginirea, ne-a dat, prin El, ne

Ferice... de tine?

Dacă mai devreme ne-am oprit asupra câtorva versete din Vechiul Testament care vorbesc despre fericire, haideţi să vedem ce spune Noul Testament, în special cuvintele Domnului Isus Hristos: " Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi! Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul! Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi! Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit

Ferice...

După standardele lumii de acum, este fericit acela care ARE - bani, posesiuni, putere, sănătate, familie, studii superioare, un job "tare" etc. Dar dacă citim Cuvântul lui Dumnezeu, standardele Lui se ridică mai sus decât "a avea" lucruri efemere. Haideţi să vedem câteva versete care ne vorbesc despre fericire: " Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic." " Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!" (Psalmul 1:1) " Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie!" (Psalmul 32:1-2) “ Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul, pe care Şi-l alege El de moştenire!" (Psalmul 33:12) “ Ferice de omul, care îşi pune încrederea în Domnul, şi

Traian Dorz - O, câte binecuvântări...

O, câte binecuvântări eu am avut în viaţă, dar ce puţin le-am înţeles când le-am avut în faţă. Am fost cu oameni minunaţi, cum n-a mai fost altcine, dar parc-am fost un orb şi-un mut când ei au fost cu mine. Prilejuri am avut s-aud aşa cereşti cuvinte, dar parc-am fost un surd atunci şi n-am luat aminte. Şi zile, ca din cer, mi-au fost atâtea-n viaţă date, dar eu, ca un nesocotit, mi le-am pierdut pe toate. O, dac-aş fi ştiut ce rare sunt sufletele sfinte, când le-am avut, cum aş fi strâns în mine-a' lor cuvinte. De-aş fi ştiut cum nu mai vin frumoasele clipite, cum m-aş fi apropiat de-adânc de vieţile sfinţite. Şi de ştiam ce aur sunt prilejurile rare, cum mi-aş fi dat tot ce-am avut, să-l prind pe fiecare. Dar oamenii cereşti s-au dus, şi parcă pe vecie; cu cât întrebi mai mult de ei, tot mai puţin se ştie. Prilejurile s-au rărit ca aurul în lume, aşa puţini ştiu spre Hristos cu adevărat să-ndrume. Se va lăsa-n curând aşa o noapte-nspăimântată, că nimeni nu va mai afla cărarea ce

Departe-ntotdeauna

- de Traian Dorz - Departe-ntotdeauna mi s-a părut ca sunt de starea Ta divină, de locul Tău preasfânt; şi-ntr-una să m-apropii de Tine Ţi-am cerut, mai lângă Tine, Doamne, mai lânga Tine-am vrut. Prea-ncet întotdeauna mi s-a părut că merg şi-am vrut să am putere mai tare să alerg; s-ajung cândva cu Tine, nedespărţit să stau, mai lângă Tine, Doamne, mai lângă Tine vreau. Prea slab întotdeauna, Isuse, m-am simţit şi-am vrut să fiu puternic, viteaz şi neclintit, prin orişice ispite, prin tot ce m-a durut, mai lângă Tine, Doamne, mai lângă Tine-am vrut. Departe-mi pari şi-acuma şi drumu-mi pare lung, aş vrea cât mai degrabă la sânul Tău s-ajung; ajută-mi, fără teamă, să pot la sân să-Ţi stau, mai lângă Tine, Doamne, mai lângă Tine vreau! ______________________________________ **Poezie preluată de pe www.resursecrestine.ro

"Online" şi "Available"

Daca nu ai pe nimeni aproape, cu care sa poti vorbi despre problemele si suferinta ta, vorbeste totusi cu Cel care este mereu prezent si mereu disponibil. Daca simti ca te prabusesti si nu ai pe nimeni care sa te tina, sprijineste-te cu incredere pe Dumnezeul cel Atotputernic. Bratele Lui nu sunt prea scurte ca sa poata ajunge la tine, nici prea slabe ca sa te poata tinea. Daca problemele, suferintele sau necazurile te coplesesc, incredinteaza-I viata si viitorul tau lui Dumnezeu. Nici o problema nu este prea mica pentru El ca sa Il intereseze, nici prea mare ca sa-i faca faţă. Vino cu toata smerenia si sinceritatea inaintea Lui, la picioarele Sale si vei gasi odihna pentru sufletul tau.

Vreau să iert

Conflictele apar la fiecare pas: pe strada, in autobus, in trafic, la lucru, acasa... peste tot. Interesant este ca principalele conflicte sau neintelegeri apar cu persoanele apropiate, cele cu care petrecem cel mai mult timp. Si tot acelea par sa se aplaneze cel mai greu. Te-a calcat cineva pe picior in autobus, a uitat ca trebuie sa porneasca la verde soferul din fata ta, ai impresia ca esti omul invizibil cand iti vine randul la magazin... Da, toate astea pot sa-ti creeze o stare de agitatie si sa scoata la iveala parti mai putin frumoase ale caracterului tau, in functie si de starea de spirit in care te gasesti. Dar le uiti repede, mergi mai departe si dupa cateva minute, ore, in ziua urmatoare, nici nu-ti mai amintesti ca s-au intamplat. Si, totusi... cand cineva din famile sau dintre prietenii apropiati spune sau face un lucru care ne displace, ne trateaza intr-un mod care nu ne cade bine, tandara pare sa sare mai repede, mai sus si mai periculos de departe. Apar sentimente de fr

Urare pentru T&I

E ziua minunată, Când mâna pentru totdeauna v-aţi întins, Iubirea declarată Uniţi să vă păstreze,-ntotdeauna de ne-nvins. Curată părtăşie Să fie în căminul vostru-n orice ceas; A Lui Împărăţie În voi să locuiasca şi la fiecare pas Doar cu Isus să fiţi Şi să rămâneţi pân' la ultimul popas!

Pe vremea când umblam pe jos...

- autor necunoscut - Pe vremea când umblam pe jos, Cărând la plase de-aţă tare, Stăteam la cozi pentru mâncare: Dar trăiam şi bine, şi frumos, Pe vremea când umblam pe jos... Şi serile, târziu, la stele, Visam la alte lumi stinghere... Cântam mai mult, cântam duios, Munceam din plin , munceam voios Şi-aveam şi timp de toate cele.. Pe vremea când umblam pe jos! Pe vremea când tăiam butuci, Să ne-ncălzim, să facem cina Şi căram apă cu găleata, Nu cumpăram nimic de gata. Pe vremea aia, nu de mult, Ştiam să mânuiesc şi sapa, Şi îl citeam şi pe Shakespeare... Cum de-aveam timp? Acu mă mir, Dar pe vremea când umblam pe jos Totul mi se părea frumos... Şi n-aveam timp de tânguit... Cum fac acu` de când m-am pricopsit! Pe vremea când purtam şoşoni Şi reparam la pantofi talpa, Lumea ştia stânga de dreapta... Cârpeam ciorapii la călcâie Şi n-aveam crize de mândrie... Nu se-ntâmpla să auzim Că vre-unul n-are self esteem?! Bătrânii nu mureau stingheri. Şi pentru câini erau hingheri! Pe vremea când

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul...

- de Costache Ioanid - Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine mai mult ca floarea veşnică pe stânci. Şi uit de ani, de lume şi de mine, privind adânc în ochii Tăi adânci. Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine, din visul meu să nu mă mai deştept, să simt şi taina slăvilor senine, şi inima de om ce-Ţi bate-n piept... Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine, ca pe-un levit de-altarul său divin, să n-am nici plug în văi, nici holde pline, ci Tu să-mi fii şi pâine-n veci şi vin! Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine, ca pe-o mireasă smulsă de la greu. Ridică-mă din valea de suspine şi-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!... ______________________________________________ **Poezie preluata de pe www.resursecrestine.ro

Nimic nu-i mai frumos pe lume

- de Traian Dorz - Nimic nu-i mai frumos pe lume, Nimic nici mai statornic nu-i Ca bucuria muncii sfinte Ca rodul strâns la vremea lui. Când Dumnezeu ca un Prieten Veghează peste cortul tău Cine-ar putea să te-ameninţe Şi ce-ar putea să-ţi facă rău? Când cel nenorocit se roagă Spre binecuvântarea ta Cine-ar putea s-o-ndepărteze Ca Dumnezeu să nu ţi-o dea? Când orbului îi eşti vedere Şi şchiopului îi eşti picior, Când eşti orfanului părinte Şi slabului ocrotitor. Când ţi-e cuvântul tău ca roua, Când eşti ca ploaia aşteptat, Nimic nu-i mai frumos ca urma Ce-o lasă pasul tău curat. Atunci lumina ta va creşte Ca soarele spre-al zilei miez, Atunci pe-ai tăi crescând şi-n număr Şi-n vrednicie ai să-i vezi. Atunci urcuşul vieţii tale Va fi ca drumul cel uşor, Încununat cu bucurie Spre-un drept şi singur viitor. Atunci, prin tine-mbogăţite, Mulţimi în veac te vor cinsti. Şi cine-ar ştii în veşnicie Pe cât întins vei străluci! ______________________________________________ **Poezie preluata de