Postări

Se afișează postări din 2010

De dragul cui?

“ S-a dezbrăcat pe Sine Î nsuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor .” (Filipeni 2 :7)   Ce Te-a împins, Mesia, Din ceruri să vii jos? Ce ai văzut în lume Atât de valoros? Ce nume, ce victorii Aici Ţi s-au promis, De-ai vrut să pleci din glorii, Din cerul Tău de vis? Căci Te-ai nascut în trupul Ce semăna cu mine, Te-ai coborât din slavă, Te-ai dezbrăcat de Tine, De tot ce-aveai în ceruri, De frumuseţea Ta, Să iei asupra-Ţi, Doamne, Şi neputinţa mea. Iar Tu – Profet şi Preot Şi Jertfă şi-Mpărat – Nascutu-Te-ai în lume Şi Te-ai făcut păcat, Ca eu – pierdut şi singur Şi gol şi păcătos – Să fiu primit la Tine Şi ridicat de jos. Şi, la a Ta venire, Ai fost întâmpinat De stea, de magi, de îngeri... De-al lumii-ntregi păcat; De-acei păstori ce turma Lăsat-au pe câmpie, Să-L vadă pe Păstorul Cel aşteptat să vie.               * Şi, cercetând, văd bine: Scriptura se-mplineşte. Şi fiecare

Ajuns-aţi la ţintă?

- de Valentin Popovici - Ajuns-aţi voi la ţintă de nu mai alergaţi ? Şi n-aşteptaţi pe nimeni de nu mai privegheaţi ? V-aţi terminat lucrarea de staţi şi odihniţi ? Sau Tatăl nu mai are alţi fii nemîntuiţi ? Aţi cîştigat cununa de nu vă mai luptaţi ? Şi sînteţi prea puternici de nu vă mai rugaţi ? Cuvîntul Sfînt de-acuma deplin l-aţi Invăţat, De azi l-aţi dat uitării şi stă necercetat ? Sau Inimile voastre de somn s-au molipsit, De v-a legat păcatul şi pofta v-a robit ? Sau cumva duhul vostru de lume-a fost cuprins, Şi duhul lumii, rîvna şi dragostea v-a stins ? Sau poate legămîntul cu Domnul l-aţi călcat, Şi gîndul că El vine curînd,voi l-aţi uitat ? Sau dragostea fierbinte atît vi s-a răcit, De uitaţi ce-aveaţi odată atît de mult iubit ? Vreţi oare să vă afle pe voi Isus aşa, Aduceţi-vă-aminte: asa eraţi cîndva ?  _________________________________________    **Poezie preluată de pe www.resursecrestine.ro

"Everything I Need I Have, Everything I Have I Need."

Citeam un articol de pe site-ul aish.com (articol pe care vi-l recomand ), când am dat de fraza din titlu: tot ceea ce am nevoie - am, tot ceea ce am - îmi trebuieşte.   Mi s-a părut foarte interesant şi, în acelaşi timp, atât de adevărat .  Poate mi se pare uneori că am nevoie de ceva şi nicicum nu reuşesc să obţin, nicicum nu se îndură cineva să mă ajute sau... (continuaţi voi). Dar realitatea este că Dumnezeu ştie dacă eu am nevoie sau nu de acel ceva , iar daca El consideră că nu am nevoie, nu îmi dă. Poate nu am o pereche de adidaşi să mă încalţ; înseamnă că nu am nevoie de ei, ceea ce am ca să mă încalţ, îmi este de ajuns. Poate nu am sănătate deplină şi mi-aş dori asta; înseamnă că în momentul acesta nu am nevoie de sănătate deplin şi de aceea nu o primesc.  Cum adica?  Iar daca tot ceea ce am - îmi trebuieşte, am nevoie , înseamnă că eu am nevoie de acea boală, de acea problemă financiară, de acea greutate în relaţionarea cu cei din familie, de... (aş putea să me

Oare astazi voi muri?

- Anonim - " Oare astăzi voi muri? " M-am trezit cu întrebarea asta în minte, întrebare pe care mi-o pusesem de mii de ori după ce tatăl şi bunicul meu au fost executaţi de oamenii legii pentru credinţa lor. Tatăl meu îmi spusese adesea: “ Quan, într-o zi răspunsul la această întrebare va fi pozitiv şi va trebui să fii pregătit pentru acea zi. ” Era ora două dimineaţa când m-am ridicat din pat şi am început să mă îmbrac. Am trezit-o şi pe Shea, soţia mea, iar Nigh, fiul meu de opt ani, era deja treaz datorită zgomotelor făcute de mine. Ne-am îmbracat repede, am ieşit în cea mai mare linişte afară, mai întâi eu, să mă asigur că nu era nimeni la pândă. Am pregătit bicicleta cu două locuri pe care o aveam, l-am pus pe Nigh, care era cu ochii umflaţi şi pe jumătate adormit, în coşul din faţă şi am pornit toţi trei la drum. Aveam de mers cam o jumătate de oră până la intrarea în marele oraş Shanghai, China. Luna ne lumina calea, ceea ce nu era tocmai în favoarea noastră, pent

Toma credinciosul

Se vorbeşte mult despre " Toma necredinciosul ". A ajuns o expresie atribuita cuiva care nu dă crezare la ceea ce aude, până nu primeşte dovezi palpabile, până nu vede cu ochii lui. Dar a fost Toma credincios sau necredincios? Privind în Scripturi, putem vedea foarte clar tot ce s-a întâmplat în urmă cu aproape două milenii. Ştim cu toată convingerea că Isus a fost Hristosul, că El a murit pentru păcatele noastre, că a înviat, S-a aratat ucenicilor şi celor ce L-au urmat în timpul vieţii Lui şi au crezut învăţăturile Lui. Avantajul pe care noi îl avem, spre deosebire de Toma, este că noi vedem " the big picture ", vedem toate lucrurile în ansamblu, puse cap la cap, şi au o logică extraordinară. Dar să încercăm să ne punem în locul lui Toma (sau al celorlalţi ucenici). Ei L-au urmat pe Isus aproximativ trei ani şi jumătate, au ascultat învăţăturile, au fost de-a dreptul captivaţi de ele. Au văzut minuni pe care puţini ochi au avut privilegiul să le vad

Hristos a inviat!

- de Valentin Popovici - Se prăbuşesc înfrânte tăriile genunii, Împrăştiate veşnic prin hăurile lumii! Înfrânţi stau corifeii demonici fără glas, Cetatea lor de spaimă pustie le-a rămas! Căci peste-a lor redută de jaf şi risipire Hristos biruitorul se-nalţă ca un mire. Cad stâlpii ce-mpresoară al morţilor cătun, Şi ruptă e pecetea blestemului străbun! Satana se ridică, spre poartă se avântă, Să ia în ghiare negre pe Dumnezeu la trântă, Dar cade-nfrânt cu capul sub un Călcâi domnesc, Când stropii de pe cruce pe veci îl biruiesc. Şi Lucifer încearcă zadarnic să mai iasă De sub piciorul care pe capul lui apasă. Hristos zdrobeşte moartea cu moartea Lui călcând, Din giulgiu se ridică, şi iese din mormânt! Răsună universul de slavă şi urale, Oştirile de îngeri înalţă osanale: Eroul biruinţei, al Vieţii Împărat, Şi Regele măririi, Hristos, a înviat!  ______________________________________   **Poezie preluată de pe Resurse Creştine  

Pe Golgota

- de Valentin Popovici - Pe Golgota, pe-o cruce grea, A stat un Om fără de vină, Şiroaie sângele-I curgea Şi-atâta jale se citea Pe faţa Lui divină! Pe lemnul crucii atârnat, Cu părul smuls de mâini barbare, Grozave chinuri a răbdat Şi nimeni nu L-a mângâiat În patimile-amare. Şi nimeni nu I-a scos un spin Din fruntea Lui îndurerată, Ci singur suspina străin, Sub tristul cerului destin, Pe-o cruce-nsângerată. Sfârşit sub greul cât a dus, El capul datu-l-a-ntr-o parte A plâns, a plâns acolo sus De jalea celor ce s-au dus Pe-a lumii căi deşarte. Tu, omule ce treci fugar Prin lumea asta mare, Ridică-ţi ochii spre Calvar, La Cel ce-a suferit amar, În spasmele durerii! Căci Cel ce-atunci a fost scuipat Şi răstignit fără de vină, În locul tău a sângerat, Crezând în El vei fi-nălţat, În ţara de lumină!  __________________________________________ **Poezie preluată de pe Resurse Creştine

Când vă iertaţi

- de George Cornici - Când vă iertaţi, când vă-mpăcaţi, Ştergeţi din gândire faptul Şi vă zâmbiţi, vă-mbrăţişaţi Şi ţineţi cu stricteţe pactul. Apoi plecaţiv-amândoi S-aduceţi Tatălui osana, C-aşa se şade la eroi: Să-l biruiască pe Satana. Uniţi-vă în cânt, voioşi C-aţi depăşit o stare gravă, Veţi fi mai buni, mai serioşi, Veţi arunca tot ce e pleavă, Veţi fi exemplu pentru mulţi De trai pios, de viaţă pură, C-aşa se cere la adulţi: S-aplice tot ce e-n Scripură. Ce-a fost, a fost – acum să fie Doar linişte şi bucurii, Să fiţi o bună mărturie Şi azi, şi-n fiecare zi. Iar crunta voastră frământare Va fi-ngropată şi veţi şti Că doar cucernica purtare Creează sfinte armonii, Veţi ştii s-apreciaţi intens Lucrarea jertfei salvatoare, Când Fiul a iertat imens Şi-a dat o pildă grăitoare, Fără rezerve El iertă Pe cei ce-L torturau cumplit. Iertarea-i leac ce înfăşoară Şi-alină sufletul trudit. Uitaţi trecutul cel urât, Uitaţi acele fapte rele. Să n-aveţi duhul mohorât, S-aveţi privirea către st

Se merită...

- de George Cornici - Se merită să părăseşti cărarea Ce te conduce la dezastru, Să-ţi schimbi şi gândul, şi umblarea Ce-aduce-n viaţă doar ratarea Şi să priveşti spre Ceru-albastru. Se merită să dăruieşti iubirea, S-araţi mereu un nobil caracter Celor ce nu-şi cunosc menirea. Şi nici izvorul ce-aduce izbăvirea Să scoţi din noapte sufletul stingher. Se merită să răspândim Cuvântul Ce ne deschide-o nouă viziune, El cu evlavie-nsoţeşte-avântul Şi-ndeamnă omul să ţină legământul, Să-şi înţeleagă divina misiune. Se merită să rezidim altarul Făcut ruină de duhul cerbiciei. Atunci vom înclina spre Cer cântarul Şi vom gusta din tot ce-aduce Harul, Vom pune preţ pe starea vredniciei. Se merită să spunem de Hristos La toţi cei ce ne ies în cale, De locu-acela sfânt şi luminos, Unde coroană va primi cel credincios, Unde nu-i loc pentru suspin şi jale. Se merită să ne păstrăm credinţa, Cu zel să mergem spre răsplată, Să ne-avântăm spre Cer dorinţa. Apoi încununată va fi străduinţa Că nu L-am reneg