frânturi de gând...

"Mi se strigă din Seir: " Străjerule, cât mai este din noapte? " " Străjerule, mai este mult din noapte? " Străjerul răspunde: " Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă, şi veniţi iarăşi. " (Isaia 21:11, 12) Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi; ne întrebăm cât mai e din noapte, când vor veni zorile. Şi mereu auzim că mai e puţin, că vor apărea zorile, că se vede dimineaţa. Şi pentru noi e tot noapte, o noapte care pare a fi din ce în ce mai întunecoasă. De ce? Domnul are străjerii Lui, care stau la locul lor de strajă şi privesc spre zare. Şi ei văd ceea ce noi nu vedem. De jos, dintre zidurile cetăţii, nu vedem decât noaptea, întunericul care ne înconjoară. Dar de sus, de pe zid, se vede în depărtare, se vede la orizont. Din când în când, din loc în loc se aude strigarea: " Vin zorile! "... şi e tot noapte... Dar nu pentru mult timp! Înainte de lumina răsăritului, e cea mai profundă beznă. Dar

"Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit, şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii; de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns. Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: " Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale. " Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: "Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu, şi-i vor pune numele Emanuel", care, tălmăcit, înseamnă: "Dumnezeu este cu noi". Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevast

Azi se implinesc 10 ani de cand am zis " Da! ", 10 ani de cand I-am declarat credinciosie, loialitate Iubitului inimii mele, 10 ani de cand am spus ca-L voi urma " pana-n vesnicie "! Cum a trecut timpul... Si cate valuri au venit si au plecat, lasand in urma pustiu sau inviorare... Stiam ca va fi greu , ca voi avea de luptat - cu oamenii, cu mine insami si cu Dumnezeu. Dar nimeni nu m-a dezamagit mai tare ca persoana mea; au fost cele mai grele batalii. Ma uit in urma si nu pot uita izbavirile de care mi-a facut parte Tatal meu drag, cum m-a crescut prin suferinta, cum m-a invatat ca El e mai presus de oameni, ca asa cum lucreaza El, nimeni nu e in stare sa lucreze... Si, nu! Nu-mi pare rau de nici o suferinta, de nici o lacrima, de nici un drum strabatut cu greutate, in urcusul acesta greu care se numeste " drumul crucii mele "; caci, dragul meu, un drum al crucii are fiecare! Daca ai pornit la drum crezand ca iti va fi usor, te-ai amagit... O spun stra

- de Traian Dorz - Făcând, m-ai învăţat să fac, Privind mereu la Tine; Tăcând m-ai învăţat să tac, Ca să-nţeleg mai bine. Cântând, m-ai învăţat să cânt Cereasca Ta cântare; Şi cuvântând, mi-ai dat cuvânt Cu miez şi-nflăcărare. Rugându-mă, m-ai învăţat Ca să mă rog mai bine; Smerindu-mă m-ai înălţat Spre-a-ngenunchia cu Tine. Răbdând, m-ai învăţat s-aştept, Când altfel nu se poate; Mustrat, m-ai învăţat ce drept Mă vrei, să umblu-n toate. TU, numai TU m-ai învăţat Şi nimenea altcine. Tot ce-am primit şi tot ce-am dat e numai de la Tine. În flăcări numai am privit Ce faţă strălucită Au toţi acei ce şi-au trăit Credinţa neclintită. Şi numa-n ceruri voi vedea Ce veşnică cunună Şi strălucire va purta Umblarea împreună. ______________________________________ **Poezie preluată de pe Resurse creştine