frânturi de gând...

Când cerul vietii e senin Și marea-i liniștită, Ajută-mă ca să-mi păstrez Privirea ațintită Spre-al Tău liman, spre Țărmul Sfânt, Spre Patria Cerească Nimic privirea mea de Tin' Să nu îmi dezlipească. Ajută-mă nicicând să uit Că Sus e fericirea Și oricâte-avea-voi pe pământ, În Tine-i împlinirea. Nimic din ce e trecator Să nu-mi răpească dorul De la al meu iubit Păstor, Isus, Mântuitorul. Când barca mi se zbate-n val Și vântul-mi stă în față, Rămâi la cârmă, -al meu Iubit, Căci Tu-mi ești siguranță. Și-oricât furtuna ar urla, Când "Taci!" Tu îi vei spune, Ea fără glas va rămânea, Căci Ție se supune. Iar când la Țărm voi ancora Și voi păși din barcă,  Uita-voi valuri, vânt, furtuni. Căci Fața Ta cea dragă Eu voi putea privi-n etern. O, Tu-mi ești bucurie Și-n valurile-acestei vieți, Și Sus in veșnicie.

E prea târziu al casei prag Să-l treci la-nmormântare, Te-am așteptat cu-atâta drag Pe paturi de spitale. O vorbă dacă îmi ziceai, Ce dulce mângâiere! Dar azi degeaba flori îmi dai, Privirea-mi nu le cere. E prea târziu ca mâna mea S-o ții cu-nduioșare, Azi mângâierea ta n-o simt, Nimic nu mă mai doare. E prea târziu când haina morții Am îmbrăcat-o rece. E prea târziu să mă săruți După ce viața trece. Exist-un prea târziu, să știi, Chiar când mai ești în viață: E-acel regret pe care-l simți Când moartea-ți stă în față. Dar nu a ta, ci moartea celui Ce spui că ți-e drag ție, Dar prea adesea l-ai uitat În vremi de veselie. Când ușa lui o deschideau Doar vântul și furtuna, Tu ai privit și ai plecat, Nici vorbă să-ntinzi mâna. Când fără grai el te-a chemat Și-i întâlneai privirea, Parcă mai mult l-ai evitat Și-ai căutat ieșirea. Te doare azi? Te simți mustrat? E Domnul care-ți spune: Când ai slujit la ne-nsemnați, Tu M-ai slujit pe Mine. Dar dac...

Sunt doar un om, Un fir de praf în Univers... Dar microscopul Tău ceresc, Orientat între pământ, Întruna mă veghează. Și nu e clipă trecătoare, În care să mă uiți. Și chiar de plâng, Și chiar de doare, Privirea Ta mângâietoare Mă însoțește pe cărare  Și-mi dă un nou avânt. Nu înțeleg de ce Și poate niciodată nu voi ști, Pe-acest pământ străin, De ce îmi pare uneori  C-aşa stingher și singur Sufletul îmi plânge. Și-n clipe de durere, Când pare-a fi departe Orice mângâiere, Tu Te cobori Și mă ridici Și-mi dai din nou avânt. Sunt pași mărunți adeseori... Și rareori e zbor de vultur. Dar Ținta nu vreau s-o ratez, Ci vreau să lupt Și să veghez Și-Acolo să mă bucur. Și chiar de fiecare pas 'nainte doare Și lupta uneori  Îmi pare tot mai mare Și cad Și sânge curge vale... Nu mă lăsa ca să Te las, Să rămân jos! Putere dă-mi să mă ridic Și fă-mă tare! Prin Duhul Tău, lumină dă-mi Și înnoiește-mi mintea! Uleiul Tău pe fruntea mea Să fi...

Te chem din fundul gropii mele, De jos din h ău, din grea durere. Te chem, Isus, întinde-Ţi mâna, Al Tău voiesc pe totdeauna Ca să rămân. Te strig de-aici din întuneric: Ajută-mi, Domnul meu puternic, Să fiu lumină pe cărare, Să împlinesc a Ta lucrare Pe-acest pământ. Te rog, lucrează cu putere, Cu mine fii, prin valuri grele. Să mă-ndoiesc, nicicând mă lasă, Ci să vâslesc mereu spre Casă, Până la Mal! Te laud azi şi-n veşnicie, Pentru nespusa bucurie De-a fi copilul Tău în lume Şi de-a purta al Tău sfânt Nume Pe fruntea mea. Te chem... Te strig... Te rog... Te laud... Cu Ceru-ntreg mă-nchin şi-aplaud Lucrarea Ta cea mai măreaţă: Ne-ai readus din morţi la viaţă Pentru vecii!

Este bine să doreşti celor de lângă tine ceea ce îţi doreşti ţie. În cazul acesta, vă doresc tuturor UN AN NOU! ... cu forţe noi ... cu binecuvântări noi ... cu bucurii noi ... cu prieteni noi (fără a-i uita pe cei vechi) ... cu o nouă râvnă pentru Dumnezeu, lucrarea şi Împărăţia Lui ... o nouă şansă ... o viaţă nouă ... o inimă nouă ... un an nou Dar deşi este, inevitabil, un an nou, nu am scapat de toate "vechiturile". Au trecut sărbătorile, concediul, atmosfera de calm... ne-am întors la şcoli, la serviciu şi am constatat că am cărat cu noi bolile de anul trecut, problemele de anul trecut... sesiunea este şi anul ăsta tot cu stres, problemele de la serviciu nu s-au rezolvat de la sine. E seara si afară e o vreme superbă, cu adevărat iarna. Dar oricât aş vrea să mă fac una cu ninsoarea, nu pot să uit că mama e în spital, că n-am putut să mă odihnesc nici măcar astăzi (sâmbătă), că mâine mă trezesc iar devreme, iar luni mă aşteaptă aceleaşi probleme de servi...

Ascunsă mi-e în Dumnezeu Trăirea din lăuntru, De când lui Crist predat-am eu Viaţa şi trecutul. Prezentul meu, cu tot ce sunt Şi tot ce va să vie; Si-aştept cu inima cântând A Sa Împărăţie. Cu ochi fireşti nu pot vedea Cereştile limanuri; Si-ascunse sunt de mintea mea A Tale sfinte planuri. Tot ce în Cer ai pregătit Pentru a Ta aleasa, Atunci va fi descoperit, Când vom pleca Acasa. Dar pân-atunci, chiar de nu văd Nimic cu claritate Şi chiar de nu pot să-nţeleg A lor însemnătate, Cuvântul Său îmi spune-atunci Să cred cu fermitate, Căci ziua va veni-n curând, Când voi pricepe toate. Scula-mă-voi atunci din morţi Şi voi păşi în viaţă Şi voi vedea cu ochii mei Preaminunata-I faţă. Şi chiar de greu îmi e; şi ştiu: Mai greu o să îmi fie, Eu vreau s-aştept cu mai mult dor A Sa Împărăţie!

Cu ochii mei fac legământ, În faţa Ta, Părinte, Să nu privesc decât ce-i sfânt, Trăind doar dup-al Tău Cuvânt De astăzi înainte. Fac legământ cu gura mea, Cu buzele-amândouă, Să nu vorbesc orice cu ea, Ci să vestesc iertarea Ta, Trăind o viaţă noua. Cu mâinile dac-am lucrat Uneori cu strâmbătate, Mă iarta, Doamne, înc-odat', Căci Ţi le-aduc dar ridicat. Primeşte-le-n dreptate. Umblarea mea şi paşii mei Îi numără Tu, Tată, De-ar fi să merg pe rele căi, De-ar fi să calc şi strâmb cu ei, Opreşte-mă îndată. Iar inima-mi e,-n faţa Ta, O carte-n veci deschisă, De când, pe dealul Golgota, Cu milă ai privit la ea. Şi azi cu sânge-i scrisă. Şi-orice-nainte mi-ar fi pus, Să mă oprească-n cale, Cu tot ce sunt, alerg supus, Ca să ajung la Tine sus, De-aici de jos din vale.

“ S-a dezbrăcat pe Sine Î nsuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor .” (Filipeni 2 :7)   Ce Te-a împins, Mesia, Din ceruri să vii jos? Ce ai văzut în lume Atât de valoros? Ce nume, ce victorii Aici Ţi s-au promis, De-ai vrut să pleci din glorii, Din cerul Tău de vis? Căci Te-ai nascut în trupul Ce semăna cu mine, Te-ai coborât din slavă, Te-ai dezbrăcat de Tine, De tot ce-aveai în ceruri, De frumuseţea Ta, Să iei asupra-Ţi, Doamne, Şi neputinţa mea. Iar Tu – Profet şi Preot Şi Jertfă şi-Mpărat – Nascutu-Te-ai în lume Şi Te-ai făcut păcat, Ca eu – pierdut şi singur Şi gol şi păcătos – Să fiu primit la Tine Şi ridicat de jos. Şi, la a Ta venire, Ai fost întâmpinat De stea, de magi, de îngeri... De-al lumii-ntregi păcat; De-acei păstori ce turma Lăsat-au pe câmpie, Să-L vadă pe Păstorul Cel aşteptat să vie.             ...

Citeam un articol de pe site-ul aish.com (articol pe care vi-l recomand ), când am dat de fraza din titlu: tot ceea ce am nevoie - am, tot ceea ce am - îmi trebuieşte.   Mi s-a părut foarte interesant şi, în acelaşi timp, atât de adevărat .  Poate mi se pare uneori că am nevoie de ceva şi nicicum nu reuşesc să obţin, nicicum nu se îndură cineva să mă ajute sau... (continuaţi voi). Dar realitatea este că Dumnezeu ştie dacă eu am nevoie sau nu de acel ceva , iar daca El consideră că nu am nevoie, nu îmi dă. Poate nu am o pereche de adidaşi să mă încalţ; înseamnă că nu am nevoie de ei, ceea ce am ca să mă încalţ, îmi este de ajuns. Poate nu am sănătate deplină şi mi-aş dori asta; înseamnă că în momentul acesta nu am nevoie de sănătate deplin şi de aceea nu o primesc.  Cum adica?  Iar daca tot ceea ce am - îmi trebuieşte, am nevoie , înseamnă că eu am nevoie de acea boală, de acea problemă financiară, de acea greutate în relaţionarea cu cei din familie, de...

Se vorbeşte mult despre " Toma necredinciosul ". A ajuns o expresie atribuita cuiva care nu dă crezare la ceea ce aude, până nu primeşte dovezi palpabile, până nu vede cu ochii lui. Dar a fost Toma credincios sau necredincios? Privind în Scripturi, putem vedea foarte clar tot ce s-a întâmplat în urmă cu aproape două milenii. Ştim cu toată convingerea că Isus a fost Hristosul, că El a murit pentru păcatele noastre, că a înviat, S-a aratat ucenicilor şi celor ce L-au urmat în timpul vieţii Lui şi au crezut învăţăturile Lui. Avantajul pe care noi îl avem, spre deosebire de Toma, este că noi vedem " the big picture ", vedem toate lucrurile în ansamblu, puse cap la cap, şi au o logică extraordinară. Dar să încercăm să ne punem în locul lui Toma (sau al celorlalţi ucenici). Ei L-au urmat pe Isus aproximativ trei ani şi jumătate, au ascultat învăţăturile, au fost de-a dreptul captivaţi de ele. Au văzut minuni pe care puţini ochi au avut privilegiul să le vad...

"Mi se strigă din Seir: " Străjerule, cât mai este din noapte? " " Străjerule, mai este mult din noapte? " Străjerul răspunde: " Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă, şi veniţi iarăşi. " (Isaia 21:11, 12) Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi; ne întrebăm cât mai e din noapte, când vor veni zorile. Şi mereu auzim că mai e puţin, că vor apărea zorile, că se vede dimineaţa. Şi pentru noi e tot noapte, o noapte care pare a fi din ce în ce mai întunecoasă. De ce? Domnul are străjerii Lui, care stau la locul lor de strajă şi privesc spre zare. Şi ei văd ceea ce noi nu vedem. De jos, dintre zidurile cetăţii, nu vedem decât noaptea, întunericul care ne înconjoară. Dar de sus, de pe zid, se vede în depărtare, se vede la orizont. Din când în când, din loc în loc se aude strigarea: " Vin zorile! "... şi e tot noapte... Dar nu pentru mult timp! Înainte de lumina răsăritului, e cea mai profundă beznă. Dar...

Azi se implinesc 10 ani de cand am zis " Da! ", 10 ani de cand I-am declarat credinciosie, loialitate Iubitului inimii mele, 10 ani de cand am spus ca-L voi urma " pana-n vesnicie "! Cum a trecut timpul... Si cate valuri au venit si au plecat, lasand in urma pustiu sau inviorare... Stiam ca va fi greu , ca voi avea de luptat - cu oamenii, cu mine insami si cu Dumnezeu. Dar nimeni nu m-a dezamagit mai tare ca persoana mea; au fost cele mai grele batalii. Ma uit in urma si nu pot uita izbavirile de care mi-a facut parte Tatal meu drag, cum m-a crescut prin suferinta, cum m-a invatat ca El e mai presus de oameni, ca asa cum lucreaza El, nimeni nu e in stare sa lucreze... Si, nu! Nu-mi pare rau de nici o suferinta, de nici o lacrima, de nici un drum strabatut cu greutate, in urcusul acesta greu care se numeste " drumul crucii mele "; caci, dragul meu, un drum al crucii are fiecare! Daca ai pornit la drum crezand ca iti va fi usor, te-ai amagit... O spun stra...

Dacă mai devreme ne-am oprit asupra câtorva versete din Vechiul Testament care vorbesc despre fericire, haideţi să vedem ce spune Noul Testament, în special cuvintele Domnului Isus Hristos: " Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi! Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul! Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi! Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi înveseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit ...

După standardele lumii de acum, este fericit acela care ARE - bani, posesiuni, putere, sănătate, familie, studii superioare, un job "tare" etc. Dar dacă citim Cuvântul lui Dumnezeu, standardele Lui se ridică mai sus decât "a avea" lucruri efemere. Haideţi să vedem câteva versete care ne vorbesc despre fericire: " Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic." " Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!" (Psalmul 1:1) " Ferice de cel cu fărădelegea iertată, şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul, căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea, şi în duhul căruia nu este viclenie!" (Psalmul 32:1-2) “ Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul! Ferice de poporul, pe care Şi-l alege El de moştenire!" (Psalmul 33:12) “ Ferice de omul, care îşi pune încrederea în Domnul, şi...

Daca nu ai pe nimeni aproape, cu care sa poti vorbi despre problemele si suferinta ta, vorbeste totusi cu Cel care este mereu prezent si mereu disponibil. Daca simti ca te prabusesti si nu ai pe nimeni care sa te tina, sprijineste-te cu incredere pe Dumnezeul cel Atotputernic. Bratele Lui nu sunt prea scurte ca sa poata ajunge la tine, nici prea slabe ca sa te poata tinea. Daca problemele, suferintele sau necazurile te coplesesc, incredinteaza-I viata si viitorul tau lui Dumnezeu. Nici o problema nu este prea mica pentru El ca sa Il intereseze, nici prea mare ca sa-i faca faţă. Vino cu toata smerenia si sinceritatea inaintea Lui, la picioarele Sale si vei gasi odihna pentru sufletul tau.

Conflictele apar la fiecare pas: pe strada, in autobus, in trafic, la lucru, acasa... peste tot. Interesant este ca principalele conflicte sau neintelegeri apar cu persoanele apropiate, cele cu care petrecem cel mai mult timp. Si tot acelea par sa se aplaneze cel mai greu. Te-a calcat cineva pe picior in autobus, a uitat ca trebuie sa porneasca la verde soferul din fata ta, ai impresia ca esti omul invizibil cand iti vine randul la magazin... Da, toate astea pot sa-ti creeze o stare de agitatie si sa scoata la iveala parti mai putin frumoase ale caracterului tau, in functie si de starea de spirit in care te gasesti. Dar le uiti repede, mergi mai departe si dupa cateva minute, ore, in ziua urmatoare, nici nu-ti mai amintesti ca s-au intamplat. Si, totusi... cand cineva din famile sau dintre prietenii apropiati spune sau face un lucru care ne displace, ne trateaza intr-un mod care nu ne cade bine, tandara pare sa sare mai repede, mai sus si mai periculos de departe. Apar sentimente de fr...

E ziua minunată, Când mâna pentru totdeauna v-aţi întins, Iubirea declarată Uniţi să vă păstreze,-ntotdeauna de ne-nvins. Curată părtăşie Să fie în căminul vostru-n orice ceas; A Lui Împărăţie În voi să locuiasca şi la fiecare pas Doar cu Isus să fiţi Şi să rămâneţi pân' la ultimul popas!

Mă simt în spaţiu şi în timp blocat. Dar mi-amintesc că nu-s de pe pământ, Că nu pentru-asta fost-am eu creat, Ci pentru-a fi cu Tine, pururi sfânt. Şi trec prin lumea asta, călător, În stânga,-n dreapta nu vreau să privesc. Nu de la oameni vreau eu ajutor, La Tine vreau privirea s-aţintesc. Grăbesc şi-aş vrea s-ajung cât mai curând Acasă, unde totu-i luminos. Doar amintiri despre un vechi pământ Voi mai cunoaşte-n Cerul glorios. Dar pân-atunci ca-ntr-o oglindă văd Şi mi-e neclar şi următorul pas, Nu ştiu de fi-va-n culme sau în văi. Dar Tu mi-ai zis : « Nicicând Eu nu te las ! » Şi mi-e de-ajuns. Şi chiar de drumu-i greu, Piciorul meu pe stâncă sus va sta. Cu mine-alături este Dumnezeu Şi merg spre-Acas’ cu El, spre slava Sa.

Pornit-aţi de mână pe drumul acest', Isus fie ţinta spre cari vă-ndreptaţi, Isus fie calea spre ţărmul celest, În urmă nu mergeţi şi nu vă uitaţi. Cuvântul va fi călăuză pe drum Iar Duhul - o flacără ce-arde cu dor; Cereasca iubire vă ţină acum, Şi astăzi, şi mâine, şi-n anii-următori.

Te binecuvantez de jos, Din greu si-ndepartare Si imi inalt spre Cel Preasfant O tainica rugare: In clipa-n care-acest cuvant La tine va ajunge, Orice-ntristari din al tau gand Pe data sa alunge. Iar, daca-n sufletul tau, azi, Se afla vreo durere, Sa te-ntareasc-Acel ce,-n veci, Iti este-a ta putere. Si bucurie sa iti dea In suflet, totdeauna Si pacea-I fara de sfarsit Sa te pazeasca-ntr-una.