frânturi de gând...

- de Valentin Popovici - Ajuns-aţi voi la ţintă de nu mai alergaţi ? Şi n-aşteptaţi pe nimeni de nu mai privegheaţi ? V-aţi terminat lucrarea de staţi şi odihniţi ? Sau Tatăl nu mai are alţi fii nemîntuiţi ? Aţi cîştigat cununa de nu vă mai luptaţi ? Şi sînteţi prea puternici de nu vă mai rugaţi ? Cuvîntul Sfînt de-acuma deplin l-aţi Invăţat, De azi l-aţi dat uitării şi stă necercetat ? Sau Inimile voastre de somn s-au molipsit, De v-a legat păcatul şi pofta v-a robit ? Sau cumva duhul vostru de lume-a fost cuprins, Şi duhul lumii, rîvna şi dragostea v-a stins ? Sau poate legămîntul cu Domnul l-aţi călcat, Şi gîndul că El vine curînd,voi l-aţi uitat ? Sau dragostea fierbinte atît vi s-a răcit, De uitaţi ce-aveaţi odată atît de mult iubit ? Vreţi oare să vă afle pe voi Isus aşa, Aduceţi-vă-aminte: asa eraţi cîndva ?  _________________________________________    **Poezie preluată de pe www.resursecrestine.ro

- de Valentin Popovici - Se prăbuşesc înfrânte tăriile genunii, Împrăştiate veşnic prin hăurile lumii! Înfrânţi stau corifeii demonici fără glas, Cetatea lor de spaimă pustie le-a rămas! Căci peste-a lor redută de jaf şi risipire Hristos biruitorul se-nalţă ca un mire. Cad stâlpii ce-mpresoară al morţilor cătun, Şi ruptă e pecetea blestemului străbun! Satana se ridică, spre poartă se avântă, Să ia în ghiare negre pe Dumnezeu la trântă, Dar cade-nfrânt cu capul sub un Călcâi domnesc, Când stropii de pe cruce pe veci îl biruiesc. Şi Lucifer încearcă zadarnic să mai iasă De sub piciorul care pe capul lui apasă. Hristos zdrobeşte moartea cu moartea Lui călcând, Din giulgiu se ridică, şi iese din mormânt! Răsună universul de slavă şi urale, Oştirile de îngeri înalţă osanale: Eroul biruinţei, al Vieţii Împărat, Şi Regele măririi, Hristos, a înviat!  ______________________________________   **Poezie preluată de pe Resurse Cre...

- de Valentin Popovici - Pe Golgota, pe-o cruce grea, A stat un Om fără de vină, Şiroaie sângele-I curgea Şi-atâta jale se citea Pe faţa Lui divină! Pe lemnul crucii atârnat, Cu părul smuls de mâini barbare, Grozave chinuri a răbdat Şi nimeni nu L-a mângâiat În patimile-amare. Şi nimeni nu I-a scos un spin Din fruntea Lui îndurerată, Ci singur suspina străin, Sub tristul cerului destin, Pe-o cruce-nsângerată. Sfârşit sub greul cât a dus, El capul datu-l-a-ntr-o parte A plâns, a plâns acolo sus De jalea celor ce s-au dus Pe-a lumii căi deşarte. Tu, omule ce treci fugar Prin lumea asta mare, Ridică-ţi ochii spre Calvar, La Cel ce-a suferit amar, În spasmele durerii! Căci Cel ce-atunci a fost scuipat Şi răstignit fără de vină, În locul tău a sângerat, Crezând în El vei fi-nălţat, În ţara de lumină!  __________________________________________ **Poezie preluată de pe Resurse Creştine