frânturi de gând...

- de Traian Dorz - Fii larg la inimă şi darnic, fă binele cu pas tăcut. Că n-ai făcut, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai prea făcut. Ascultă sfatul şi-ndrumarea, îndreaptă-te când eşti mustrat. Că nu asculţi, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai ascultat. Mergi fericit în orice vreme, oriunde te-ar chema Isus. Că nu te-ai dus, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi că prea te-ai dus. Fii răbdător până la moarte, oricât de-adânc ai fi brăzdat. Că n-ai răbdat, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat. Iubeşte cald întotdeauna, chiar şi pe-acei ce te-au zdrobit. Că n-ai iubit, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai prea iubit. Şi iartă plin de bunătate tot răul pe nedrept purtat. Că n-ai iertat, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai prea iertat. Din ce-ai văzut să ai credinţă şi pentru tot ce n-ai văzut. Că n-ai crezut, vei plânge-odată, dar n-ai să plângi c-ai prea crezut. ____________________________________________________ **Poezie preluată de pe Resurse

- de Daniel Chirileanu - Ce mai este pe-Acasă, Bunul meu Tată? Mai stau îngerii cu oprelişti de foc la grădină, Inima Ta la fel de cu jale suspină? O simţi tot atât de uitată? Să ştii că şi-n inima mea e târziu, Lumina la ferestre e bătrână. Mi-i alergarea oarbă şi străină, Iar gândul fără Tine e pustiu. Pe drumul dinspre Casă-a asfinţit, Mi-e iarnă printre vise fără stele. Uitările m-au troienit şi ele, Iar aşteptarea-mi se ascunde-n mit. Poate la Tine nu-s clepsidrele murind, La mine însă moare orice clipă. Mă tem ca-n marea timpului risipă Să nu mă pomenesc cu dorul inimii pălind. Îţi scriu, că Te aştept mult mai devreme, De la un pol la altul mi-e urât. Sunt chipul Tău în bezne coborât Şi-ţi scriu aceste semne să Te cheme. ____________________________________________________ **Poezie preluata de pe Resurse Crestine

- Chuck si Jenni Borsellino - Într-o zi , citind în cartea ,,Cum să creşti nişte copii minunaţi” scrisă de Chuck şi Jenni Borsellino, am văzut că printre calităţile pe care ar trebui să le aibe un părinte este şi perseverenţa. A fi părinte nu-i uşor, dar pentru a-ţi duce la bun sfârşit această misiune dată de Domnul, trebuie să ai perseverenţă. Şi nu doar părinţii au nevoie de ea, ci avem nevoie fiecare dintre noi. M-a uimit tare mult exemplul dat de autor, a unui om care, în ciuda faptului că erau piedici, nu a renunţat, ci a mers până la capăt: " Bill voia să fie un alergător , însă în sensul impropriu al cuvântului, întrucât avea o problemă. În tinereţe suferise o operaţie de anevrism la creier, în urma căreia a rămas paralizat parţial. S-a luptat prima dată să meargă, apoi să facă jogging şi, în cele din urmă, să alerge – dacă o poţi numi alergare. Bill Broadhurst avea un erou numit Bill Rogers, faimosul maratonist. Într-o zi, Broadhurst a auzit că Bill Rogers avea să vină la