frânturi de gând...

Se vorbeşte mult despre " Toma necredinciosul ". A ajuns o expresie atribuita cuiva care nu dă crezare la ceea ce aude, până nu primeşte dovezi palpabile, până nu vede cu ochii lui. Dar a fost Toma credincios sau necredincios? Privind în Scripturi, putem vedea foarte clar tot ce s-a întâmplat în urmă cu aproape două milenii. Ştim cu toată convingerea că Isus a fost Hristosul, că El a murit pentru păcatele noastre, că a înviat, S-a aratat ucenicilor şi celor ce L-au urmat în timpul vieţii Lui şi au crezut învăţăturile Lui. Avantajul pe care noi îl avem, spre deosebire de Toma, este că noi vedem " the big picture ", vedem toate lucrurile în ansamblu, puse cap la cap, şi au o logică extraordinară. Dar să încercăm să ne punem în locul lui Toma (sau al celorlalţi ucenici). Ei L-au urmat pe Isus aproximativ trei ani şi jumătate, au ascultat învăţăturile, au fost de-a dreptul captivaţi de ele. Au văzut minuni pe care puţini ochi au avut privilegiul să le vad

- de Valentin Popovici - Se prăbuşesc înfrânte tăriile genunii, Împrăştiate veşnic prin hăurile lumii! Înfrânţi stau corifeii demonici fără glas, Cetatea lor de spaimă pustie le-a rămas! Căci peste-a lor redută de jaf şi risipire Hristos biruitorul se-nalţă ca un mire. Cad stâlpii ce-mpresoară al morţilor cătun, Şi ruptă e pecetea blestemului străbun! Satana se ridică, spre poartă se avântă, Să ia în ghiare negre pe Dumnezeu la trântă, Dar cade-nfrânt cu capul sub un Călcâi domnesc, Când stropii de pe cruce pe veci îl biruiesc. Şi Lucifer încearcă zadarnic să mai iasă De sub piciorul care pe capul lui apasă. Hristos zdrobeşte moartea cu moartea Lui călcând, Din giulgiu se ridică, şi iese din mormânt! Răsună universul de slavă şi urale, Oştirile de îngeri înalţă osanale: Eroul biruinţei, al Vieţii Împărat, Şi Regele măririi, Hristos, a înviat!  ______________________________________   **Poezie preluată de pe Resurse Creştine  

- de Valentin Popovici - Pe Golgota, pe-o cruce grea, A stat un Om fără de vină, Şiroaie sângele-I curgea Şi-atâta jale se citea Pe faţa Lui divină! Pe lemnul crucii atârnat, Cu părul smuls de mâini barbare, Grozave chinuri a răbdat Şi nimeni nu L-a mângâiat În patimile-amare. Şi nimeni nu I-a scos un spin Din fruntea Lui îndurerată, Ci singur suspina străin, Sub tristul cerului destin, Pe-o cruce-nsângerată. Sfârşit sub greul cât a dus, El capul datu-l-a-ntr-o parte A plâns, a plâns acolo sus De jalea celor ce s-au dus Pe-a lumii căi deşarte. Tu, omule ce treci fugar Prin lumea asta mare, Ridică-ţi ochii spre Calvar, La Cel ce-a suferit amar, În spasmele durerii! Căci Cel ce-atunci a fost scuipat Şi răstignit fără de vină, În locul tău a sângerat, Crezând în El vei fi-nălţat, În ţara de lumină!  __________________________________________ **Poezie preluată de pe Resurse Creştine