Postări

Un gând pentru azi

Când cerul vietii e senin Și marea-i liniștită, Ajută-mă ca să-mi păstrez Privirea ațintită Spre-al Tău liman, spre Țărmul Sfânt, Spre Patria Cerească Nimic privirea mea de Tin' Să nu îmi dezlipească. Ajută-mă nicicând să uit Că Sus e fericirea Și oricâte-avea-voi pe pământ, În Tine-i împlinirea. Nimic din ce e trecator Să nu-mi răpească dorul De la al meu iubit Păstor, Isus, Mântuitorul. Când barca mi se zbate-n val Și vântul-mi stă în față, Rămâi la cârmă, -al meu Iubit, Căci Tu-mi ești siguranță. Și-oricât furtuna ar urla, Când "Taci!" Tu îi vei spune, Ea fără glas va rămânea, Căci Ție se supune. Iar când la Țărm voi ancora Și voi păși din barcă,  Uita-voi valuri, vânt, furtuni. Căci Fața Ta cea dragă Eu voi putea privi-n etern. O, Tu-mi ești bucurie Și-n valurile-acestei vieți, Și Sus in veșnicie.

Exist-un prea târziu...

E prea târziu al casei prag Să-l treci la-nmormântare, Te-am așteptat cu-atâta drag Pe paturi de spitale. O vorbă dacă îmi ziceai, Ce dulce mângâiere! Dar azi degeaba flori îmi dai, Privirea-mi nu le cere. E prea târziu ca mâna mea S-o ții cu-nduioșare, Azi mângâierea ta n-o simt, Nimic nu mă mai doare. E prea târziu când haina morții Am îmbrăcat-o rece. E prea târziu să mă săruți După ce viața trece. Exist-un prea târziu, să știi, Chiar când mai ești în viață: E-acel regret pe care-l simți Când moartea-ți stă în față. Dar nu a ta, ci moartea celui Ce spui că ți-e drag ție, Dar prea adesea l-ai uitat În vremi de veselie. Când ușa lui o deschideau Doar vântul și furtuna, Tu ai privit și ai plecat, Nici vorbă să-ntinzi mâna. Când fără grai el te-a chemat Și-i întâlneai privirea, Parcă mai mult l-ai evitat Și-ai căutat ieșirea. Te doare azi? Te simți mustrat? E Domnul care-ți spune: Când ai slujit la ne-nsemnați, Tu M-ai slujit pe Mine. Dar dac

Sunt doar un fir de praf

Sunt doar un om, Un fir de praf în Univers... Dar microscopul Tău ceresc, Orientat între pământ, Întruna mă veghează. Și nu e clipă trecătoare, În care să mă uiți. Și chiar de plâng, Și chiar de doare, Privirea Ta mângâietoare Mă însoțește pe cărare  Și-mi dă un nou avânt. Nu înțeleg de ce Și poate niciodată nu voi ști, Pe-acest pământ străin, De ce îmi pare uneori  C-aşa stingher și singur Sufletul îmi plânge. Și-n clipe de durere, Când pare-a fi departe Orice mângâiere, Tu Te cobori Și mă ridici Și-mi dai din nou avânt. Sunt pași mărunți adeseori... Și rareori e zbor de vultur. Dar Ținta nu vreau s-o ratez, Ci vreau să lupt Și să veghez Și-Acolo să mă bucur. Și chiar de fiecare pas 'nainte doare Și lupta uneori  Îmi pare tot mai mare Și cad Și sânge curge vale... Nu mă lăsa ca să Te las, Să rămân jos! Putere dă-mi să mă ridic Și fă-mă tare! Prin Duhul Tău, lumină dă-mi Și înnoiește-mi mintea! Uleiul Tău pe fruntea mea Să fie picurat.

Pe fruntea ta stă scrisă biruinţa

Pe fruntea ta stă scrisă biruinţa, Chiar dacă simţi acum c-ai obosit. Înalţă-n faţa ta, ca scut, credinţa, Ridică-te şi-nvinge-ţi neputinţa! Eşti fiul meu ales şi preţuit! În ochii Mei ai preţ, tu ai valoare, Chiar viaţa Mea am dat-o pentru-a ta! Eu nu te părăsesc în încercare, Ci te-nconjor cu milă şi-ndurare, Tu îndrăzneşte, sunt de partea ta! Curând, curând trăi-vei împlinirea A tot ce ţi-am promis. Şi vei vedea Că merită să stai în ascultare,  Chiar de nu vezi, să crezi şi, cu răbdare,  S-aştepţi veghind, căci te vei bucura! Veghează-n așteptarea dimineţii, Şi nu te-nspăimânta de-al mării val! Ţi-am cântărit poverile vieţii,  Prin tot ce treci, stă scris în Sulul Cărţii, Vei birui, ajunge-vei la mal! Şi chiar de nu Mă vezi în astă clipă, Alăturea cu tine sunt pe drum, Te ocrotesc chiar Eu cu-a Mea aripă,  Nu va fi nicio pagubă, nicio risipă, Ci mâna Mea te ţine strâns acum.

Te chem, Te strig, Te rog, Te laud...

Te chem din fundul gropii mele, De jos din h ău, din grea durere. Te chem, Isus, întinde-Ţi mâna, Al Tău voiesc pe totdeauna Ca să rămân. Te strig de-aici din întuneric: Ajută-mi, Domnul meu puternic, Să fiu lumină pe cărare, Să împlinesc a Ta lucrare Pe-acest pământ. Te rog, lucrează cu putere, Cu mine fii, prin valuri grele. Să mă-ndoiesc, nicicând mă lasă, Ci să vâslesc mereu spre Casă, Până la Mal! Te laud azi şi-n veşnicie, Pentru nespusa bucurie De-a fi copilul Tău în lume Şi de-a purta al Tău sfânt Nume Pe fruntea mea. Te chem... Te strig... Te rog... Te laud... Cu Ceru-ntreg mă-nchin şi-aplaud Lucrarea Ta cea mai măreaţă: Ne-ai readus din morţi la viaţă Pentru vecii!

Un an cu Domnul

Este bine să doreşti celor de lângă tine ceea ce îţi doreşti ţie. În cazul acesta, vă doresc tuturor UN AN NOU! ... cu forţe noi ... cu binecuvântări noi ... cu bucurii noi ... cu prieteni noi (fără a-i uita pe cei vechi) ... cu o nouă râvnă pentru Dumnezeu, lucrarea şi Împărăţia Lui ... o nouă şansă ... o viaţă nouă ... o inimă nouă ... un an nou Dar deşi este, inevitabil, un an nou, nu am scapat de toate "vechiturile". Au trecut sărbătorile, concediul, atmosfera de calm... ne-am întors la şcoli, la serviciu şi am constatat că am cărat cu noi bolile de anul trecut, problemele de anul trecut... sesiunea este şi anul ăsta tot cu stres, problemele de la serviciu nu s-au rezolvat de la sine. E seara si afară e o vreme superbă, cu adevărat iarna. Dar oricât aş vrea să mă fac una cu ninsoarea, nu pot să uit că mama e în spital, că n-am putut să mă odihnesc nici măcar astăzi (sâmbătă), că mâine mă trezesc iar devreme, iar luni mă aşteaptă aceleaşi probleme de servi

Vie Împărăţia Ta!

Ascunsă mi-e în Dumnezeu Trăirea din lăuntru, De când lui Crist predat-am eu Viaţa şi trecutul. Prezentul meu, cu tot ce sunt Şi tot ce va să vie; Si-aştept cu inima cântând A Sa Împărăţie. Cu ochi fireşti nu pot vedea Cereştile limanuri; Si-ascunse sunt de mintea mea A Tale sfinte planuri. Tot ce în Cer ai pregătit Pentru a Ta aleasa, Atunci va fi descoperit, Când vom pleca Acasa. Dar pân-atunci, chiar de nu văd Nimic cu claritate Şi chiar de nu pot să-nţeleg A lor însemnătate, Cuvântul Său îmi spune-atunci Să cred cu fermitate, Căci ziua va veni-n curând, Când voi pricepe toate. Scula-mă-voi atunci din morţi Şi voi păşi în viaţă Şi voi vedea cu ochii mei Preaminunata-I faţă. Şi chiar de greu îmi e; şi ştiu: Mai greu o să îmi fie, Eu vreau s-aştept cu mai mult dor A Sa Împărăţie!

Fac legământ

Cu ochii mei fac legământ, În faţa Ta, Părinte, Să nu privesc decât ce-i sfânt, Trăind doar dup-al Tău Cuvânt De astăzi înainte. Fac legământ cu gura mea, Cu buzele-amândouă, Să nu vorbesc orice cu ea, Ci să vestesc iertarea Ta, Trăind o viaţă noua. Cu mâinile dac-am lucrat Uneori cu strâmbătate, Mă iarta, Doamne, înc-odat', Căci Ţi le-aduc dar ridicat. Primeşte-le-n dreptate. Umblarea mea şi paşii mei Îi numără Tu, Tată, De-ar fi să merg pe rele căi, De-ar fi să calc şi strâmb cu ei, Opreşte-mă îndată. Iar inima-mi e,-n faţa Ta, O carte-n veci deschisă, De când, pe dealul Golgota, Cu milă ai privit la ea. Şi azi cu sânge-i scrisă. Şi-orice-nainte mi-ar fi pus, Să mă oprească-n cale, Cu tot ce sunt, alerg supus, Ca să ajung la Tine sus, De-aici de jos din vale.

De dragul cui?

“ S-a dezbrăcat pe Sine Î nsuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor .” (Filipeni 2 :7)   Ce Te-a împins, Mesia, Din ceruri să vii jos? Ce ai văzut în lume Atât de valoros? Ce nume, ce victorii Aici Ţi s-au promis, De-ai vrut să pleci din glorii, Din cerul Tău de vis? Căci Te-ai nascut în trupul Ce semăna cu mine, Te-ai coborât din slavă, Te-ai dezbrăcat de Tine, De tot ce-aveai în ceruri, De frumuseţea Ta, Să iei asupra-Ţi, Doamne, Şi neputinţa mea. Iar Tu – Profet şi Preot Şi Jertfă şi-Mpărat – Nascutu-Te-ai în lume Şi Te-ai făcut păcat, Ca eu – pierdut şi singur Şi gol şi păcătos – Să fiu primit la Tine Şi ridicat de jos. Şi, la a Ta venire, Ai fost întâmpinat De stea, de magi, de îngeri... De-al lumii-ntregi păcat; De-acei păstori ce turma Lăsat-au pe câmpie, Să-L vadă pe Păstorul Cel aşteptat să vie.               * Şi, cercetând, văd bine: Scriptura se-mplineşte. Şi fiecare

Ajuns-aţi la ţintă?

- de Valentin Popovici - Ajuns-aţi voi la ţintă de nu mai alergaţi ? Şi n-aşteptaţi pe nimeni de nu mai privegheaţi ? V-aţi terminat lucrarea de staţi şi odihniţi ? Sau Tatăl nu mai are alţi fii nemîntuiţi ? Aţi cîştigat cununa de nu vă mai luptaţi ? Şi sînteţi prea puternici de nu vă mai rugaţi ? Cuvîntul Sfînt de-acuma deplin l-aţi Invăţat, De azi l-aţi dat uitării şi stă necercetat ? Sau Inimile voastre de somn s-au molipsit, De v-a legat păcatul şi pofta v-a robit ? Sau cumva duhul vostru de lume-a fost cuprins, Şi duhul lumii, rîvna şi dragostea v-a stins ? Sau poate legămîntul cu Domnul l-aţi călcat, Şi gîndul că El vine curînd,voi l-aţi uitat ? Sau dragostea fierbinte atît vi s-a răcit, De uitaţi ce-aveaţi odată atît de mult iubit ? Vreţi oare să vă afle pe voi Isus aşa, Aduceţi-vă-aminte: asa eraţi cîndva ?  _________________________________________    **Poezie preluată de pe www.resursecrestine.ro