frânturi de gând...

Mă simt în spaţiu şi în timp blocat. Dar mi-amintesc că nu-s de pe pământ, Că nu pentru-asta fost-am eu creat, Ci pentru-a fi cu Tine, pururi sfânt. Şi trec prin lumea asta, călător, În stânga,-n dreapta nu vreau să privesc. Nu de la oameni vreau eu ajutor, La Tine vreau privirea s-aţintesc. Grăbesc şi-aş vrea s-ajung cât mai curând Acasă, unde totu-i luminos. Doar amintiri despre un vechi pământ Voi mai cunoaşte-n Cerul glorios. Dar pân-atunci ca-ntr-o oglindă văd Şi mi-e neclar şi următorul pas, Nu ştiu de fi-va-n culme sau în văi. Dar Tu mi-ai zis : « Nicicând Eu nu te las ! » Şi mi-e de-ajuns. Şi chiar de drumu-i greu, Piciorul meu pe stâncă sus va sta. Cu mine-alături este Dumnezeu Şi merg spre-Acas’ cu El, spre slava Sa.

Îmi numeri paşii, clipele-mi le numeri Şi mâine, pentru Tine, nu-i mister; De la-nceputuri Tu mă porţi pe umeri, Purta-mă-vei pân’ voi ajunge-n Cer. În schimb, eu vreau să nu privesc în urmă, Să îndrăznesc din barcă să cobor; Privind la Tin’, să calc pe-a mării spumă, Pe val, mai mult decat biruitor.