Toma credinciosul

Se vorbeşte mult despre "Toma necredinciosul". A ajuns o expresie atribuita cuiva care nu dă crezare la ceea ce aude, până nu primeşte dovezi palpabile, până nu vede cu ochii lui.

Dar a fost Toma credincios sau necredincios?

Privind în Scripturi, putem vedea foarte clar tot ce s-a întâmplat în urmă cu aproape două milenii. Ştim cu toată convingerea că Isus a fost Hristosul, că El a murit pentru păcatele noastre, că a înviat, S-a aratat ucenicilor şi celor ce L-au urmat în timpul vieţii Lui şi au crezut învăţăturile Lui. Avantajul pe care noi îl avem, spre deosebire de Toma, este că noi vedem "the big picture", vedem toate lucrurile în ansamblu, puse cap la cap, şi au o logică extraordinară.

Dar să încercăm să ne punem în locul lui Toma (sau al celorlalţi ucenici). Ei L-au urmat pe Isus aproximativ trei ani şi jumătate, au ascultat învăţăturile, au fost de-a dreptul captivaţi de ele. Au văzut minuni pe care puţini ochi au avut privilegiul să le vada şi credeau că El este Mesia cel mult aşteptat. Dar ce credeau ei despre Mesia? Când a intrat în Ierusalim cu câteva zile înainte de patimilor Sale, ei aşteptau ca El să Se autoproclame împărat, să scuture jugul robiei romane şi să aducă mult aşteptata libertate, după care tânjea fiecare suflet de evreu, de secole. 

În schimb... ce s-a întâmplat? Aproape fără a-şi putea da seama ce se întâmplă, într-un timp atât de scurt, că abia reuşeau să ţină pasul cu cele ce se petreceau, Isus a fost vândul "dinauntru", prins, bătut, purtat încoace şi încolo la judecată şi... omorât.

Toate visele lor s-au spulberat...

Vedeau negru înaintea ochilor... şi la propriu, şi la figurat... Nimic de care să se mai poată agăţa, nici o rază de speranţă...

Şi, pe lângă toate acestea, riscau să aibă aceeaşi soartă cu a Lui, doar L-au urmat, au fost dintre cei mai apropiaţi Lui şi... ca şi când nu ar fi de-ajuns, trupul Lui a dispărut în mod misterios. Şi se zvonea că ei L-ar fi furat noaptea, pe când străjerii dormeau... (lucru inadmisibil pentru un soldat roman, să doarma în post... dar, pentru bani, oricine poate să mintă - oricine nu trăieşte după adevăr).

Dar... minune! Încep să se audă vorbe: Isus a înviat! Maria Magdalena... Petru... cei doi pe drumul Emausului... ucenicii... 

Toma nu mai ştia ce să creadă. Cum să învieze? Un om, odata schingiuit, bătut pana în ultimul hal, crucificat şi... pus în mormânt.... Nu avea logică... 

Şi... totuşi... 

Daca El e viu cu adevărat, vreau să văd mâinile Lui, picioarele Lui, coasta Lui străpunsă, care a fost dovada a morţii Sale... Toate astea să fie pentru mine dovada că El e viu! Vreau să-L vad pe El! Dacă e viu cu adevarat, cum spuneţi voi, mâna mea să atingă semnele morţii Sale, ca dovadă a învierii Sale... Mi-e inima grea, cum aş vrea să pot crede!...

Era Toma necredincios? Tu ai fi crezut? EU aş fi crezut? Greu de conceput. 

Isus le-a spus de atâtea ori că Se duce la Ierusalim, va pătimi, va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seama, omorât... dar a treia zi va învia! Dar niciunul dintre ei nu a înţeles, toate erau acoperite, înceţoşate pentru ei. Vedeau doar libertatea, era mesianică...

Care dintre ucenici a crezut în învierea Lui înainte de a-L vedea pe El înviat... fără a fi primit o confirmare supranaturala a faptului că El e viu? Li se pareau poveşti... toate...

A fost Toma mai necredincios decât toţi ceilalţi? Nu! A vrut şi el dovezi, a vrut şi el să-L vada. Şi L-a văzut! Aşa cum a fost important pentru Domnul să Se arate celorlalţi, pentru a le întări credinţa, a fost important să i se arate şi lui Toma. Şi a facut-o! Şi Toma a crezut! Minune!

A mai fost Toma acelaşi? Niciodată! Chiar daca Scriptura nu ne spune ce a facut Toma mai departe, ca şi martor al învierii lui Hristos, ştim că, la fel ca şi ceilalti apostoli, a primit puterea Duhului Sfânt şi a vestit Evanghelia mântuirii. Şi, din dovezi istorice, mai ştim că Toma a ajuns pe tărâmuri indiene, unde a dus Vestea Buna şi a murit ca martir. A fost un martor credincios!  Şi-a dus slujba până la capat, cu preţul vieţii! Şi va avea un loc de cinste în Împărăţia ce va să vină!

Domnul să ne ajute pe fiecare să mărturisim pe Domnul nostru. Iar cea mai mare dovadă a învierii Domnului, pentru noi, este învierea noastra la o nouă viaţă, prin naşterea din nou, prin credinţă! 

Domnul Cel Înviat să fie slăvit în viaţa noastră!