Când vă iertaţi
- de George Cornici -
Când vă iertaţi, când vă-mpăcaţi,
Ştergeţi din gândire faptul
Şi vă zâmbiţi, vă-mbrăţişaţi
Şi ţineţi cu stricteţe pactul.
Apoi plecaţiv-amândoi
S-aduceţi Tatălui osana,
C-aşa se şade la eroi:
Să-l biruiască pe Satana.
Uniţi-vă în cânt, voioşi
C-aţi depăşit o stare gravă,
Veţi fi mai buni, mai serioşi,
Veţi arunca tot ce e pleavă,
Veţi fi exemplu pentru mulţi
De trai pios, de viaţă pură,
C-aşa se cere la adulţi:
S-aplice tot ce e-n Scripură.
Ce-a fost, a fost – acum să fie
Doar linişte şi bucurii,
Să fiţi o bună mărturie
Şi azi, şi-n fiecare zi.
Iar crunta voastră frământare
Va fi-ngropată şi veţi şti
Că doar cucernica purtare
Creează sfinte armonii,
Veţi ştii s-apreciaţi intens
Lucrarea jertfei salvatoare,
Când Fiul a iertat imens
Şi-a dat o pildă grăitoare,
Fără rezerve El iertă
Pe cei ce-L torturau cumplit.
Iertarea-i leac ce înfăşoară
Şi-alină sufletul trudit.
Uitaţi trecutul cel urât,
Uitaţi acele fapte rele.
Să n-aveţi duhul mohorât,
S-aveţi privirea către stele!
Nicicând nu mai priviţi ’napoi
La stare-aceea încordată,
S-aveţi doar sentimente noi,
Să n-aveţi ceartă niciodată...
Veţi merge-acasă liniştiţi
C-aţi împlinit ce zice Cartea
Şi fericiţi: acuma ştiţi
Că v-aţi păstrat integritatea.
______________________________________
**Poezie preluată de pe Resurse creştine
Când vă iertaţi, când vă-mpăcaţi,
Ştergeţi din gândire faptul
Şi vă zâmbiţi, vă-mbrăţişaţi
Şi ţineţi cu stricteţe pactul.
Apoi plecaţiv-amândoi
S-aduceţi Tatălui osana,
C-aşa se şade la eroi:
Să-l biruiască pe Satana.
Uniţi-vă în cânt, voioşi
C-aţi depăşit o stare gravă,
Veţi fi mai buni, mai serioşi,
Veţi arunca tot ce e pleavă,
Veţi fi exemplu pentru mulţi
De trai pios, de viaţă pură,
C-aşa se cere la adulţi:
S-aplice tot ce e-n Scripură.
Ce-a fost, a fost – acum să fie
Doar linişte şi bucurii,
Să fiţi o bună mărturie
Şi azi, şi-n fiecare zi.
Iar crunta voastră frământare
Va fi-ngropată şi veţi şti
Că doar cucernica purtare
Creează sfinte armonii,
Veţi ştii s-apreciaţi intens
Lucrarea jertfei salvatoare,
Când Fiul a iertat imens
Şi-a dat o pildă grăitoare,
Fără rezerve El iertă
Pe cei ce-L torturau cumplit.
Iertarea-i leac ce înfăşoară
Şi-alină sufletul trudit.
Uitaţi trecutul cel urât,
Uitaţi acele fapte rele.
Să n-aveţi duhul mohorât,
S-aveţi privirea către stele!
Nicicând nu mai priviţi ’napoi
La stare-aceea încordată,
S-aveţi doar sentimente noi,
Să n-aveţi ceartă niciodată...
Veţi merge-acasă liniştiţi
C-aţi împlinit ce zice Cartea
Şi fericiţi: acuma ştiţi
Că v-aţi păstrat integritatea.
______________________________________
**Poezie preluată de pe Resurse creştine
Comentarii