Sunt 10 ani de-atunci...
Azi se implinesc 10 ani de cand am zis "Da!", 10 ani de cand I-am declarat credinciosie, loialitate Iubitului inimii mele, 10 ani de cand am spus ca-L voi urma "pana-n vesnicie"!
Cum a trecut timpul... Si cate valuri au venit si au plecat, lasand in urma pustiu sau inviorare...
Stiam ca va fi greu, ca voi avea de luptat - cu oamenii, cu mine insami si cu Dumnezeu. Dar nimeni nu m-a dezamagit mai tare ca persoana mea; au fost cele mai grele batalii.
Ma uit in urma si nu pot uita izbavirile de care mi-a facut parte Tatal meu drag, cum m-a crescut prin suferinta, cum m-a invatat ca El e mai presus de oameni, ca asa cum lucreaza El, nimeni nu e in stare sa lucreze... Si, nu! Nu-mi pare rau de nici o suferinta, de nici o lacrima, de nici un drum strabatut cu greutate, in urcusul acesta greu care se numeste "drumul crucii mele"; caci, dragul meu, un drum al crucii are fiecare!
Daca ai pornit la drum crezand ca iti va fi usor, te-ai amagit... O spun stravechii, o spune Scriptura si acum o pot spune si eu... si altii care au pornit pe Cale. Dar "indrazniti", a spus Isus, "caci Eu am biruit lumea".
Si-am indraznit - uneori cu o ravna fara pricepere, alteori cu un pas mult prea sovaielnic si prea arareori cu siguranta. Dar El cu mine-a fost mereu, ca sa ma-nvete sa ma-ncred in EL.
Mi-au placut, de prima data cand le-am auzit, versurile unei cantari:
"Te-am purtat pe brate si vreau sa te mai port,
Asa vorbeste Domnul puternic, Savaot..."
Cat de adevarate sunt aceste cuvinte!
Si totusi regret... regret ca prea adesea ma opresc din drum, ca-mi pare atat de grea inaintarea, ca nu ma lupt mai mult, ma sus sa urc, ca stau asa de rau cu ascultarea... O, cat regret ca ruga nu-mi inalt cu mai mult sarg, mai multa infocare; ca nu imi arde inima in piept, acum, in acest timp de asteptare... Se-aude acuma parca tot mai des: O, unde-s ale Lui promisiuni? Unde-i venirea Lui cu mare slava? Lucreaza El cu semne si minuni?
Isuse drag, Tu spus-ai ca Te-ntorci, lasatu-mi-ai a Ta promisiune. Si chiar de lacrimile-mi sunt siroaie pe obraz si-urechea mea acuma nu Te-aude, Eu tot pe Tine vreau sa Te astept. Nu ma lasa, o, Doamne, sa ma opresc pe cale, nu ma lasa sa uit ce am promis si nicidecum sa calc cu strambatate.
Sunt 10 ani de-atunci... de cand am zis un "Da" cu hotarare. Si-acum, din nou, privirea imi indrept spre Cel ce e in ceruri, in marire.
Si nu un an, o, Doamne, sa-Ti urmez, nu 10, nu 100, nici 1000; ci, -aici cat voi trai, pana la moarte... si-acolo sus, Iubite, -o vesnicie!
Cum a trecut timpul... Si cate valuri au venit si au plecat, lasand in urma pustiu sau inviorare...
Stiam ca va fi greu, ca voi avea de luptat - cu oamenii, cu mine insami si cu Dumnezeu. Dar nimeni nu m-a dezamagit mai tare ca persoana mea; au fost cele mai grele batalii.
Ma uit in urma si nu pot uita izbavirile de care mi-a facut parte Tatal meu drag, cum m-a crescut prin suferinta, cum m-a invatat ca El e mai presus de oameni, ca asa cum lucreaza El, nimeni nu e in stare sa lucreze... Si, nu! Nu-mi pare rau de nici o suferinta, de nici o lacrima, de nici un drum strabatut cu greutate, in urcusul acesta greu care se numeste "drumul crucii mele"; caci, dragul meu, un drum al crucii are fiecare!
Daca ai pornit la drum crezand ca iti va fi usor, te-ai amagit... O spun stravechii, o spune Scriptura si acum o pot spune si eu... si altii care au pornit pe Cale. Dar "indrazniti", a spus Isus, "caci Eu am biruit lumea".
Si-am indraznit - uneori cu o ravna fara pricepere, alteori cu un pas mult prea sovaielnic si prea arareori cu siguranta. Dar El cu mine-a fost mereu, ca sa ma-nvete sa ma-ncred in EL.
Mi-au placut, de prima data cand le-am auzit, versurile unei cantari:
"Te-am purtat pe brate si vreau sa te mai port,
Asa vorbeste Domnul puternic, Savaot..."
Cat de adevarate sunt aceste cuvinte!
Si totusi regret... regret ca prea adesea ma opresc din drum, ca-mi pare atat de grea inaintarea, ca nu ma lupt mai mult, ma sus sa urc, ca stau asa de rau cu ascultarea... O, cat regret ca ruga nu-mi inalt cu mai mult sarg, mai multa infocare; ca nu imi arde inima in piept, acum, in acest timp de asteptare... Se-aude acuma parca tot mai des: O, unde-s ale Lui promisiuni? Unde-i venirea Lui cu mare slava? Lucreaza El cu semne si minuni?
Isuse drag, Tu spus-ai ca Te-ntorci, lasatu-mi-ai a Ta promisiune. Si chiar de lacrimile-mi sunt siroaie pe obraz si-urechea mea acuma nu Te-aude, Eu tot pe Tine vreau sa Te astept. Nu ma lasa, o, Doamne, sa ma opresc pe cale, nu ma lasa sa uit ce am promis si nicidecum sa calc cu strambatate.
Sunt 10 ani de-atunci... de cand am zis un "Da" cu hotarare. Si-acum, din nou, privirea imi indrept spre Cel ce e in ceruri, in marire.
Si nu un an, o, Doamne, sa-Ti urmez, nu 10, nu 100, nici 1000; ci, -aici cat voi trai, pana la moarte... si-acolo sus, Iubite, -o vesnicie!
Comentarii