Exist-un prea târziu...

E prea târziu al casei prag
Să-l treci la-nmormântare,
Te-am așteptat cu-atâta drag
Pe paturi de spitale.

O vorbă dacă îmi ziceai,
Ce dulce mângâiere!
Dar azi degeaba flori îmi dai,
Privirea-mi nu le cere.

E prea târziu ca mâna mea
S-o ții cu-nduioșare,
Azi mângâierea ta n-o simt,
Nimic nu mă mai doare.

E prea târziu când haina morții
Am îmbrăcat-o rece.
E prea târziu să mă săruți
După ce viața trece.

Exist-un prea târziu, să știi,
Chiar când mai ești în viață:
E-acel regret pe care-l simți
Când moartea-ți stă în față.

Dar nu a ta, ci moartea celui
Ce spui că ți-e drag ție,
Dar prea adesea l-ai uitat
În vremi de veselie.

Când ușa lui o deschideau
Doar vântul și furtuna,
Tu ai privit și ai plecat,
Nici vorbă să-ntinzi mâna.

Când fără grai el te-a chemat
Și-i întâlneai privirea,
Parcă mai mult l-ai evitat
Și-ai căutat ieșirea.

Te doare azi? Te simți mustrat?
E Domnul care-ți spune:
Când ai slujit la ne-nsemnați,
Tu M-ai slujit pe Mine.

Dar dacă Mie azi nu-Mi dai
Nici fir'mituri uscate,
Comori tu vrei să ai în Rai?
Dar cui să-i fie date?

Iar dacă vrei s-auzi cândva:
"O, vino, moștenește!"
Ia seama azi în preajma ta,
Ascultă și privește.

Ți-am dat o pâine, ca s-o-mparți
Cu-acela care n-are.
Și Pâinea cea din Cer ți-am dat,
S-aducă alinare.

Te-am mângâiat când te-a durut
Și datu-ți-am putere.
Fii astăzi lângă cel căzut
Și-oferă mângâiere.

Și bucurii prin Duhul Sfânt
Ți-am dăruit pe cale,
Ca să-ntărești cu-al Meu Cuvânt
Pe cei ce sunt în vale.

Te-am ridicat, te-am sprijinit
Și-n greu am fost cu tine.
Tu amintește-ți de acei
Ce-s astăzi în suspine.

Și viață veșnică ți-am dat,
Primind în dar iertare.
Deci, robul Meu, cu-avânt sporit
Vestește-a Mea salvare.

Căci tot ce-ți dau pe-acest pământ
Și-a slavei bogăție,
Îți dau ca tu să-mparți smerit,
Să dai cu bucurie.

Și plată pe acest pământ
Să nu aștepți vreodată.
De spini a fost coroana Mea,
Batjocura, răsplată.

Dar dacă strângi cu Mine-acum
Comori în veșnicie,
Vei moșteni cu Mine-n veci
Eterna bogăție.

***

Există câte-un "prea târziu"
Din când în când în viață,
Dar dacă încă mai ești viu,
Azi Domnu-ți dă povață.

Să iei aminte, dragul meu,
Cum îți urmezi cărarea,
Să poți la urmă să te bucuri,
Când vei sfâși-alergarea.

Căci va mai fi un "prea târziu"
În Ceasul Judecății,
Când față-n față-L vei vedea
Pe Regele vieții.

Să fie pentru tine-atunci
O zi a bucuriei,
Din mâna Lui tu să primești
Cununa veșniciei.

Comentarii

Sofia a spus…
Frumoasa poezie cu un mesaj puternic! Domnul sa te binecuvinteze!
Ioana R. a spus…
Domnul să te binecuvânteze și pe tine, Sofia! Și să ne ajute tuturor să împlinim!

Postări populare de pe acest blog

Te chem, Te strig, Te rog, Te laud...

un gând pentru azi

Pe fruntea ta stă scrisă biruinţa