"Everything I Need I Have, Everything I Have I Need."

Citeam un articol de pe site-ul aish.com (articol pe care vi-l recomand), când am dat de fraza din titlu: tot ceea ce am nevoie - am, tot ceea ce am - îmi trebuieşte.  

Mi s-a părut foarte interesant şi, în acelaşi timp, atât de adevărat

Poate mi se pare uneori că am nevoie de ceva şi nicicum nu reuşesc să obţin, nicicum nu se îndură cineva să mă ajute sau... (continuaţi voi). Dar realitatea este că Dumnezeu ştie dacă eu am nevoie sau nu de acel ceva, iar daca El consideră că nu am nevoie, nu îmi dă. Poate nu am o pereche de adidaşi să mă încalţ; înseamnă că nu am nevoie de ei, ceea ce am ca să mă încalţ, îmi este de ajuns. Poate nu am sănătate deplină şi mi-aş dori asta; înseamnă că în momentul acesta nu am nevoie de sănătate deplin şi de aceea nu o primesc. 

Cum adica? 


Iar daca tot ceea ce am - îmi trebuieşte, am nevoie, înseamnă că eu am nevoie de acea boală, de acea problemă financiară, de acea greutate în relaţionarea cu cei din familie, de... (aş putea să merg la nesfârşit cu lista)?!? DA!


Acum nu mai sună aiurea. Suna de-a dreptul aberant. 


Dar nu este.


Dacă mă raportez la Dumnezeu, un lucru pe care l-am învăţat este că El deţine controlul. Daca iau şi compar ultima frază cu titlul, nu văd nici o contradicţie; totul se leagă, se completează şi se împleteşte armonios. 

Dumnezeu are controlul vieţii mele până la cel mai mic detaliu. Iar dacă El consideră ca am nevoie de ceva - fie că e vb de boală sau sănătate, lipsă sau prosperitate etc. - El îmi dăruieşte. Şi ştiu că o face pentru binele meu, binele veşnic, chiar dacă - aparent - acum nu mi-e neapărat bine. 


Înseamnă asta că eu pot să stau pasivă şi să nu fac nimic, pentru că oricum Dumnezeu va avea grijă ca eu să primesc tot ce am nevoie, indiferent că eu depun sau nu vreun efort? Nici într-un caz! Dacă aş proceda astfel, probabil Dumnezeu ar considera că am nevoie de un pic de necaz, ca să mă trezesc la realitate :) . 


Dar în tot ceea ce mă depăşeşte, în toate lucrurile în care nu deţin vreun control sau sunt limitată, nu îmi foloseşte la nimic să cârtesc, să dezvolt o atitudine de nemulţumire şi amărăciune raportat la Dumnezeu, la situaţie sau la cei din jur. Pentru că asta nu va aduce nici o ameliorare, nici un câştig. 


Totul ţine de atitudine, de direcţia în care privesc şi de felul cum Îl văd pe Dumnezeu - departe sau aproape, implicat sau dezinteresat, iubitor sau indiferent, în control sau depăşit de situaţie. 


Doamne, dă-ne ochi - să vedem, urechi - să auzim, inimă - să înţelegem şi să ne întoarcem întru totul la Tine!

Comentarii

Anonim a spus…
De ce nu vii de pe carari straine
sa-Mi cazi la piept ca un copil iertat
EU n-am fugit cand numai ptr tine
ca Isaac pe rug am fost urcat.

Mai mult de-atat ce jertfa de iubire
si cui i-ar da mai mult de-atat prin gand
un fiu pierdut sa rada in nestire
si un DUMNEZEU sa chem lacrimand:
De ce nu vii cat inca te mai caut ?
de ce nu auzi cat inca te mai chem ?
de ce nu simti lumina MEA pe ploape
si harul MEU in ceasul tau suprem?

De ce nu vii?
Ioana R. a spus…
Multumesc pentru versuri.
Dar nu vad legatura cu eseul de mai sus.

Postări populare de pe acest blog

Pentru nimic în lume...

Ajuns-aţi la ţintă?

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul...