De dragul cui?

“S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a

luat un chip de rob, făcându-Se

asemenea oamenilor.”

(Filipeni 2 :7) 

Ce Te-a împins, Mesia,

Din ceruri să vii jos?

Ce ai văzut în lume

Atât de valoros?

Ce nume, ce victorii

Aici Ţi s-au promis,

De-ai vrut să pleci din glorii,

Din cerul Tău de vis?

Căci Te-ai nascut în trupul

Ce semăna cu mine,

Te-ai coborât din slavă,

Te-ai dezbrăcat de Tine,

De tot ce-aveai în ceruri,

De frumuseţea Ta,

Să iei asupra-Ţi, Doamne,

Şi neputinţa mea.

Iar Tu – Profet şi Preot

Şi Jertfă şi-Mpărat –

Nascutu-Te-ai în lume

Şi Te-ai făcut păcat,

Ca eu – pierdut şi singur

Şi gol şi păcătos –

Să fiu primit la Tine

Şi ridicat de jos.

Şi, la a Ta venire,

Ai fost întâmpinat

De stea, de magi, de îngeri...

De-al lumii-ntregi păcat;

De-acei păstori ce turma

Lăsat-au pe câmpie,

Să-L vadă pe Păstorul

Cel aşteptat să vie.

              *

Şi, cercetând, văd bine:

Scriptura se-mplineşte.

Şi fiecare slovă

De Tine-mi aminteşte:

De tot ce-i scris şi ce e

În Tine împlinit,

Ca viaţă să îmi deie

Şi-un trai înveşnicit.

De-aceea închinare

Deplin Ţi se cuvine.

Şi viaţa mea, -n predare,

Pe veci Îţi aparţine.