De dragul cui?

S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a
luat un chip de rob, făcându-Se
asemenea oamenilor.”
(Filipeni 2 :7) 

Ce Te-a împins, Mesia,
Din ceruri să vii jos?
Ce ai văzut în lume
Atât de valoros?
Ce nume, ce victorii
Aici Ţi s-au promis,
De-ai vrut să pleci din glorii,
Din cerul Tău de vis?

Căci Te-ai nascut în trupul
Ce semăna cu mine,
Te-ai coborât din slavă,
Te-ai dezbrăcat de Tine,
De tot ce-aveai în ceruri,
De frumuseţea Ta,
Să iei asupra-Ţi, Doamne,
Şi neputinţa mea.

Iar Tu – Profet şi Preot
Şi Jertfă şi-Mpărat –
Nascutu-Te-ai în lume
Şi Te-ai făcut păcat,
Ca eu – pierdut şi singur
Şi gol şi păcătos –
Să fiu primit la Tine
Şi ridicat de jos.

Şi, la a Ta venire,
Ai fost întâmpinat
De stea, de magi, de îngeri...
De-al lumii-ntregi păcat;
De-acei păstori ce turma
Lăsat-au pe câmpie,
Să-L vadă pe Păstorul
Cel aşteptat să vie.

              *
Şi, cercetând, văd bine:
Scriptura se-mplineşte.
Şi fiecare slovă
De Tine-mi aminteşte:
De tot ce-i scris şi ce e
În Tine împlinit,
Ca viaţă să îmi deie
Şi-un trai înveşnicit.

De-aceea închinare
Deplin Ţi se cuvine.
Şi viaţa mea, -n predare,
Pe veci Îţi aparţine.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Te chem, Te strig, Te rog, Te laud...

un gând pentru azi

Pe fruntea ta stă scrisă biruinţa