Epistola către Români -3- Biserica sub atac
- de Beny Boariu -
Crestinismul fals este pretutindeni in India. La 175 de ani de la moartea marelui misionar, William Carey, cel care a deschis inima Indiei pentru Evanghelie, si inima misionarilor pentru misiunea transculturala, biserica din India a ajuns pentru multi, din nefericire, o forma de castig. Lucrurile care le impartasesc sunt grave, si n-ar trebui sa vi le spun, ca nu cumva altii sa interpreteze gresit, si sa spuna ca arunc blama asupra indienilor. Dar o fac, sperand ca printre cititori, se vor gasi cativa care nu vor face la fel cum fac sute care citesc si pleaca, dandu-si cu parerea asupra celor scrise, si uitand la cateva minute de ele, ci se vor ruga pentru India, si pentru biserica de aici.
Parca il aud pe Pavel spunand ca dupa plecare lui se vor vari lupi rapitori. La fel s-a intamplat si dupa moartea lui Carey. Mare parte din munca marelui misionar a fost distrusa si inlocuita cu un crestinism nominal, in timp ce satan este inca la el acasa in India.
Cu cea mai mare durere trebuie sa va spun ca sunt biserici care se intalnesc odata pe saptamana, duminica seara, pt doua ore, si in rest nimic. Nici studiu Biblic, nici seri de rugaciune. Hindusii ii pun in aceeasi oala si pe catolici si pe protestanti. Toti se numesc crestini. Budistii se inchina lui Budha, hindusii lui Shiva si etc, catolicii icoanei lui Isus si Mariei. Sa vii tu si sa le spui ca esti crestin, si te inchini lui Dumnezeu, e greu pentru indieni sa priceapa. Ei il vad pe Dumnezeu, cel putin asa sustin ei, depinde si care dumnezeu, in creatiune, si pentru ca Dumnezeu este invisibil, se inchina creatiunii. Si de aici la toate cele : pomi, rauri, soare, vaci, sobolani, lista e prea lunga. Insa cei care se pocaiesc, reusesc sa scape de o parte din lucruri. Cel mai greu le este sa scape de frica. Multi membrii ai bisericilor vorbesc cu respect cand pomenesc numele lui Shiva, sau al altor zei. Nu ma mir, deoarece de mici copii au fost invatati ca zeii ii pot distruge sau ajuta.
Frica si orbirea spirituala. Cele mai puternice arme ale lui satan in India. Daca ii vezi in ce mizerie traiesc, te tot miri cum de ei nu isi dau seama. Zeii lor, cei mai multi te sperii de cum arata. Murdaria din cartiere, nivelul de trai, nivelul de inteligenta, toate sunt afectate de puterile intunericului. Dar oamenii nu vad nimic. Fiecare isi vede de drumul lui si merge inainte, pentru ca sunt orbiti de spiritul hinduismului, si tinuti in lanturile fricii, nu cumva sa renunte la zeii lor, ca acestia se vor mania si vor distruge populatia, sau familia, sau persoana respectiva.
O religie veche de cateva mii de ani. Sunt sigur ca satan nu prea are mult de lucru, ca de atata timp, imperiul lui de duhuri, stapaniri si domnii s-a specializat, si totul functioneaza ca pe roate. Indienii pur si simplu nu se pot ridica impotriva acestor puteri. Si cel mai trist, singura care ar trebui sa aiba curajul de a da piept cu dusmanul, biserica, sta nepasatoare. Si nu numai nepasatoare, ci neputincioasa. Diavolul stie foarte bine ca Biserica este cea care ii poate ruina imperiul, si a facut tot posibilul sa o puna la pamant. Si in mare parte a reusit. Desigur, mai sunt oameni cu adevarat crestini, dar foarte putini. Ei fac parte din adevarata Biserica, cea despre care Domnul si Conducatorul nostru, Isus, a spus ca portile locuintei mortilor n-o vor birui.
Unealta cu care a atacat diavolul si a fost foarte utila pentru el a fost asa numitul praise and worship, lauda si inchinare. Stiu ca o sa ma contraziceti multi, dar nu imi pasa. Eu va spun ce am constatat.
Crestinii vin la biserica doua ore, din care aproape una e lauda si inchinare, cand se canta si printre cantari se mai spune un fel de rugaciune, de max 2 minute. Si apoi se trece la urmatoarele puncte, cand se predica si etc, iar la sfarsit se mai roaga un frate de incheiere. Rugaciunea in comun, daca exista, se face pe scaun, scurt si comod. Te doare inima sa vezi cum au ajuns bisericile, cat de comozi sunt oamenii. Rugaciune pe genunchi, este un termen strain si foarte ciudat pentru multe biserici. Si toate acestea din cauza ca biserica din India a imprumutat din occident acest blestem asa numit praise and worship.
Sunt sigur ca la inceput, conceptul de lauda si inchinare a fost introdus ca o practica reala si mod de inchinare binefacator. Doar ca diavolul a pervertit totul, si astazi a devenit un instrument in mana lui. Prin aceasta practica i-a invatat pe crestini ca daca se roaga pe scaun e foarte ok, de ce sa se chinuie pe genunchi. Daca au un feeling la o cantare sau doua, atunci au avut un worship bun, si o saptamana se intorc la treburile lor. Acasa nu se roaga, ca daca s-ar ruga, s-ar vedea cand ar veni la biserica.
Stiu ca o sa ma contraziceti multi, insa chiar nu imi pasa. De cand am vazut ce s-a intamplat aici, si asta se vede si in Romania, din nefericire, am devenit total impotriva acestui fel de inchinare. Satan a adus o inchinare superficiala care face doua lucruri cel putin pentru el: primul, nu il ataca pe el, si el e linistit, iar al doilea, le multumeste constiinta crestinilor ca daca au o ora de worship la biserica, nu mai e nevoie de altceva, si sunt linistiti si ei. Ideologia lucuferica: de ce sa nu traim in pace, nici el nu ne deranjeaza pe noi, si nici nou nu ii punem bete in roate...?
Am inceput sa ne rugam in fiecare seara de luni pana vineri, cu biserica noastra micuta, seara, cate o ora, si dintr-o data s-au inmultit problemele. Tinerii care veneau dintr-o data nu mai vin la intalnirile de studiu biblic, la rugaciune parca cerul e de arama, parca nici un raspuns. Cred ca toate duhurile din Patna s-au strans impotriva rugaciunii. Satan se simte atacat si loveste cu mare furie. Si dupa 3 saptamani de rugaciune, nici un rezultat visibil, din contra, parca lucrurile merg mai greu. Esti ispitit sa renunti, te simti obosit. Satan loveste cu descurajare. Dar noi stim ca ceea ce este in noi e mai tare decat toata puterea intunericului. De aceea, rugati-va pentru Patna, rugati-va pentru biserica din India, ca Dumnezeu sa aduca vremuri de trezire, vremuri cand Biserica sa realizeze ca are de dus o lupta, si sa intre in lupta. Nimic altceva nu il poate da afara pe satan din tinuturile lui, decat rugaciunea bisericii. Daca biserica nu se roaga, atunci nu lupta, si daca nu lupta, este in alianta cu Satan.
Nu vreau sa fiu cinic. Cred cu mare putere intr-o lauda si inchinare adevarata. Dar daca toata rugaciunea noastra se ridica la cateva minute in biserica, si restul e cantare si feeling, atunci avem o mare problema. E interesant ca Domnul Isus nu i-a invatat pe ucenici sa cante, ci sa se roage. Cele doua, lauda si inchinarea sunt foarte necesare, si pe ele se bazeaza viata noastra de crestini. Dar practicate in masura necorespunzatoare, se ajunge la cantare multa, ca acolo e simplu sa simti o emotie, ridici o mana sus, in timp ce rugaciunea ramane neglijata, deoarece la rugaciune e mai greu sa simti ceva, deoarece rugaciunea e o lupta. Si totul tinde la o inchinare superficiala, care aduce dezastrul in vietile noastre de crestini, pentru ca il reduce pe Dumnezeu la o emotie, la un feeling, iar satan insala crestini cu miile spunandu-le ca e destul daca simt ceva la ora de worship, in rest, nu conteaza.
Intr-o vreme cand totul e instant, mancarea si bautura, cand nu mai avem rabdare sa asteptam dupa nimic, vrem ca in biserica sa il simtim pe Dumnezeu instant, cand incepe worshipul El sa fie prezent si sa fim coplesiti de acest feeling. Insa totul ce este instant e cancerigen. Chips-ruile pt copii au gust bun, mama nu trebuie sa se mai chinuie sa faca mancare sau sandwhich la scoala, pentru ca exista chips-uri. Si ele chiar il satura pe copil. Totul e simplu. Doar ca in timp copilul se imbolnaveste de cancer, din cauza E-urilor continute de aceste chestii instante. Pe moment copilul se satura, si chiar ii place, ca au gust bun, dar in timp, ceea ce mananca ii distruge viata si corpul. La fel este si cu un praise and worship superficial. Mi-e greu sa stau zilnic pe genunchi, si sa studiez Biblia, pentru ca trebuie lucrat. E ca la mancare, mama trebuie sa curete cartofi, ceapa, etc, sa le fiarba, si toate dureaza timp, caldura langa foc. Dar mancarea e de la mama, e sanatoasa, o mananc cu incredere, nu prostiile de pe piata. De aceea, nu va multumiti cu un worship instant, superficial. Va veti imbolnavi de cancer spiritual. Intrati in odaita, si munciti mult pentru relatia cu Dumnezeu. Sapati adanc, nu 5 minte de rugaciune si cateva versete din Biblie. Toti oamenii lui Dumnezeu care au schimbat ceva in lumea aceasta, aveau genunchii batatoriti, si Biblia uzata. Eu recunosc ca nu am nici una, nici alta. Ma mai mir de ce nu lucreaza Dumnezeu prin mine? Trist, dar adevarat.
Prin ceea ce am scris, n-am vrut sa ofensez pe nimeni. Nu trebuie sa imi dati dreptate. Sunt lucrurile constatate de mine, parere personala, pe care mi-am format-o dupa cele vazute aici si nu numai. Doresc ca binecuvantarea Tatalui sa fie peste voi toti, harul si pacea sa va insoteasca, si fiecare zi sa fie tot mai aproape de Domnul. Iar in ce priveste lupta, sa fim curajosi, avem un Conducator care n-a pierdut niciodata batalia, si Imparatia pentru care luptam este vesnica. Asadar, fiti tari. Pace.
Ben.
~Va urma~
____________________________________________________
Crestinismul fals este pretutindeni in India. La 175 de ani de la moartea marelui misionar, William Carey, cel care a deschis inima Indiei pentru Evanghelie, si inima misionarilor pentru misiunea transculturala, biserica din India a ajuns pentru multi, din nefericire, o forma de castig. Lucrurile care le impartasesc sunt grave, si n-ar trebui sa vi le spun, ca nu cumva altii sa interpreteze gresit, si sa spuna ca arunc blama asupra indienilor. Dar o fac, sperand ca printre cititori, se vor gasi cativa care nu vor face la fel cum fac sute care citesc si pleaca, dandu-si cu parerea asupra celor scrise, si uitand la cateva minute de ele, ci se vor ruga pentru India, si pentru biserica de aici.Parca il aud pe Pavel spunand ca dupa plecare lui se vor vari lupi rapitori. La fel s-a intamplat si dupa moartea lui Carey. Mare parte din munca marelui misionar a fost distrusa si inlocuita cu un crestinism nominal, in timp ce satan este inca la el acasa in India.
Cu cea mai mare durere trebuie sa va spun ca sunt biserici care se intalnesc odata pe saptamana, duminica seara, pt doua ore, si in rest nimic. Nici studiu Biblic, nici seri de rugaciune. Hindusii ii pun in aceeasi oala si pe catolici si pe protestanti. Toti se numesc crestini. Budistii se inchina lui Budha, hindusii lui Shiva si etc, catolicii icoanei lui Isus si Mariei. Sa vii tu si sa le spui ca esti crestin, si te inchini lui Dumnezeu, e greu pentru indieni sa priceapa. Ei il vad pe Dumnezeu, cel putin asa sustin ei, depinde si care dumnezeu, in creatiune, si pentru ca Dumnezeu este invisibil, se inchina creatiunii. Si de aici la toate cele : pomi, rauri, soare, vaci, sobolani, lista e prea lunga. Insa cei care se pocaiesc, reusesc sa scape de o parte din lucruri. Cel mai greu le este sa scape de frica. Multi membrii ai bisericilor vorbesc cu respect cand pomenesc numele lui Shiva, sau al altor zei. Nu ma mir, deoarece de mici copii au fost invatati ca zeii ii pot distruge sau ajuta.
Frica si orbirea spirituala. Cele mai puternice arme ale lui satan in India. Daca ii vezi in ce mizerie traiesc, te tot miri cum de ei nu isi dau seama. Zeii lor, cei mai multi te sperii de cum arata. Murdaria din cartiere, nivelul de trai, nivelul de inteligenta, toate sunt afectate de puterile intunericului. Dar oamenii nu vad nimic. Fiecare isi vede de drumul lui si merge inainte, pentru ca sunt orbiti de spiritul hinduismului, si tinuti in lanturile fricii, nu cumva sa renunte la zeii lor, ca acestia se vor mania si vor distruge populatia, sau familia, sau persoana respectiva.
O religie veche de cateva mii de ani. Sunt sigur ca satan nu prea are mult de lucru, ca de atata timp, imperiul lui de duhuri, stapaniri si domnii s-a specializat, si totul functioneaza ca pe roate. Indienii pur si simplu nu se pot ridica impotriva acestor puteri. Si cel mai trist, singura care ar trebui sa aiba curajul de a da piept cu dusmanul, biserica, sta nepasatoare. Si nu numai nepasatoare, ci neputincioasa. Diavolul stie foarte bine ca Biserica este cea care ii poate ruina imperiul, si a facut tot posibilul sa o puna la pamant. Si in mare parte a reusit. Desigur, mai sunt oameni cu adevarat crestini, dar foarte putini. Ei fac parte din adevarata Biserica, cea despre care Domnul si Conducatorul nostru, Isus, a spus ca portile locuintei mortilor n-o vor birui.
Unealta cu care a atacat diavolul si a fost foarte utila pentru el a fost asa numitul praise and worship, lauda si inchinare. Stiu ca o sa ma contraziceti multi, dar nu imi pasa. Eu va spun ce am constatat.
Crestinii vin la biserica doua ore, din care aproape una e lauda si inchinare, cand se canta si printre cantari se mai spune un fel de rugaciune, de max 2 minute. Si apoi se trece la urmatoarele puncte, cand se predica si etc, iar la sfarsit se mai roaga un frate de incheiere. Rugaciunea in comun, daca exista, se face pe scaun, scurt si comod. Te doare inima sa vezi cum au ajuns bisericile, cat de comozi sunt oamenii. Rugaciune pe genunchi, este un termen strain si foarte ciudat pentru multe biserici. Si toate acestea din cauza ca biserica din India a imprumutat din occident acest blestem asa numit praise and worship.
Sunt sigur ca la inceput, conceptul de lauda si inchinare a fost introdus ca o practica reala si mod de inchinare binefacator. Doar ca diavolul a pervertit totul, si astazi a devenit un instrument in mana lui. Prin aceasta practica i-a invatat pe crestini ca daca se roaga pe scaun e foarte ok, de ce sa se chinuie pe genunchi. Daca au un feeling la o cantare sau doua, atunci au avut un worship bun, si o saptamana se intorc la treburile lor. Acasa nu se roaga, ca daca s-ar ruga, s-ar vedea cand ar veni la biserica.
Stiu ca o sa ma contraziceti multi, insa chiar nu imi pasa. De cand am vazut ce s-a intamplat aici, si asta se vede si in Romania, din nefericire, am devenit total impotriva acestui fel de inchinare. Satan a adus o inchinare superficiala care face doua lucruri cel putin pentru el: primul, nu il ataca pe el, si el e linistit, iar al doilea, le multumeste constiinta crestinilor ca daca au o ora de worship la biserica, nu mai e nevoie de altceva, si sunt linistiti si ei. Ideologia lucuferica: de ce sa nu traim in pace, nici el nu ne deranjeaza pe noi, si nici nou nu ii punem bete in roate...?
Am inceput sa ne rugam in fiecare seara de luni pana vineri, cu biserica noastra micuta, seara, cate o ora, si dintr-o data s-au inmultit problemele. Tinerii care veneau dintr-o data nu mai vin la intalnirile de studiu biblic, la rugaciune parca cerul e de arama, parca nici un raspuns. Cred ca toate duhurile din Patna s-au strans impotriva rugaciunii. Satan se simte atacat si loveste cu mare furie. Si dupa 3 saptamani de rugaciune, nici un rezultat visibil, din contra, parca lucrurile merg mai greu. Esti ispitit sa renunti, te simti obosit. Satan loveste cu descurajare. Dar noi stim ca ceea ce este in noi e mai tare decat toata puterea intunericului. De aceea, rugati-va pentru Patna, rugati-va pentru biserica din India, ca Dumnezeu sa aduca vremuri de trezire, vremuri cand Biserica sa realizeze ca are de dus o lupta, si sa intre in lupta. Nimic altceva nu il poate da afara pe satan din tinuturile lui, decat rugaciunea bisericii. Daca biserica nu se roaga, atunci nu lupta, si daca nu lupta, este in alianta cu Satan.
Nu vreau sa fiu cinic. Cred cu mare putere intr-o lauda si inchinare adevarata. Dar daca toata rugaciunea noastra se ridica la cateva minute in biserica, si restul e cantare si feeling, atunci avem o mare problema. E interesant ca Domnul Isus nu i-a invatat pe ucenici sa cante, ci sa se roage. Cele doua, lauda si inchinarea sunt foarte necesare, si pe ele se bazeaza viata noastra de crestini. Dar practicate in masura necorespunzatoare, se ajunge la cantare multa, ca acolo e simplu sa simti o emotie, ridici o mana sus, in timp ce rugaciunea ramane neglijata, deoarece la rugaciune e mai greu sa simti ceva, deoarece rugaciunea e o lupta. Si totul tinde la o inchinare superficiala, care aduce dezastrul in vietile noastre de crestini, pentru ca il reduce pe Dumnezeu la o emotie, la un feeling, iar satan insala crestini cu miile spunandu-le ca e destul daca simt ceva la ora de worship, in rest, nu conteaza.
Intr-o vreme cand totul e instant, mancarea si bautura, cand nu mai avem rabdare sa asteptam dupa nimic, vrem ca in biserica sa il simtim pe Dumnezeu instant, cand incepe worshipul El sa fie prezent si sa fim coplesiti de acest feeling. Insa totul ce este instant e cancerigen. Chips-ruile pt copii au gust bun, mama nu trebuie sa se mai chinuie sa faca mancare sau sandwhich la scoala, pentru ca exista chips-uri. Si ele chiar il satura pe copil. Totul e simplu. Doar ca in timp copilul se imbolnaveste de cancer, din cauza E-urilor continute de aceste chestii instante. Pe moment copilul se satura, si chiar ii place, ca au gust bun, dar in timp, ceea ce mananca ii distruge viata si corpul. La fel este si cu un praise and worship superficial. Mi-e greu sa stau zilnic pe genunchi, si sa studiez Biblia, pentru ca trebuie lucrat. E ca la mancare, mama trebuie sa curete cartofi, ceapa, etc, sa le fiarba, si toate dureaza timp, caldura langa foc. Dar mancarea e de la mama, e sanatoasa, o mananc cu incredere, nu prostiile de pe piata. De aceea, nu va multumiti cu un worship instant, superficial. Va veti imbolnavi de cancer spiritual. Intrati in odaita, si munciti mult pentru relatia cu Dumnezeu. Sapati adanc, nu 5 minte de rugaciune si cateva versete din Biblie. Toti oamenii lui Dumnezeu care au schimbat ceva in lumea aceasta, aveau genunchii batatoriti, si Biblia uzata. Eu recunosc ca nu am nici una, nici alta. Ma mai mir de ce nu lucreaza Dumnezeu prin mine? Trist, dar adevarat.
Prin ceea ce am scris, n-am vrut sa ofensez pe nimeni. Nu trebuie sa imi dati dreptate. Sunt lucrurile constatate de mine, parere personala, pe care mi-am format-o dupa cele vazute aici si nu numai. Doresc ca binecuvantarea Tatalui sa fie peste voi toti, harul si pacea sa va insoteasca, si fiecare zi sa fie tot mai aproape de Domnul. Iar in ce priveste lupta, sa fim curajosi, avem un Conducator care n-a pierdut niciodata batalia, si Imparatia pentru care luptam este vesnica. Asadar, fiti tari. Pace.
Ben.
~Va urma~
____________________________________________________
**Preluat de pe www.resursecrestine.ro
[Domnul sa ne ajute sa sustinem in rugaciune lucrarea din India si pe cei care s-au pus intru totul la dispozitia Domnului ca sa faca aceasta lucrare.]
Comentarii