Pentru nimic în lume...

- de George Cornici -

Pentru nimic în lume iubirea nu mi-o vând,
Ci o păstrez în suflet ca scump mărgăritar.
S-o dau pe milioane? Nu-mi trece prin gând,
Mă-nsoţeşte peste tot, mă mângăie oricând
Şi-mi dă puteri s-ajung la veşnicul hotar.

Pentru nimic în lume nu părăsesc credinţa.
Ea-mi dă aripi spre Cer, îmi dă şi împlinire,
Imi lecuieşte spiritul răzvrătitor şi neputinţa,
M-ajută să-nţeleg că încercarea, suferinţa
Formează caracterul ce-aduce doar sfinţire.

Pentru nimic în lume nu mă despart de Cartea
Ce-aduce transformarea în viaţa de ratat,
Chiar soarta celor vitregiţi să-mi fie partea,
Să-mi dea doar persecuţii şi după-aceea moartea,
După comorile-i divine necontenit voi fi-nsetat.

Pentru nimic în lume nu denigrez lucrarea
Ce-ndrumă pămâtenii la trai înmiresmat.
Şi-n care Sfântul Duh ne dă încredinţarea
Că, prin slujire şi devotament, putem avea intrarea
În cereştile splendori, unde-i lumină necurmat.

Să-mi dea tot ce-are lumea mai bun, mai “preţios”
Palate-n aur poleite şi faimă şi-nălţare.
De calea crucii nu mă las; mă-ndrumă la Hristos,
Mă-nvredniceşte să călătoresc spre Cer voios,
Să las în urmă mireasma dragostei nepieritoare.

Ci mântuirea dobândită prin sângele jertfirii
E cel mai scump cadou. O! Nu renunţ la el,
Şi chiar de-ar fi să-ndur durerea prigonirii,
Să-mi pună piedici cei ce-s vrăjmaşi neprihănirii,
Neabătut voi ‘nainta pe calea Harului, cu zel.

Pentru nimic în lume iubirea nu mi-o vând,
Ci o păstrez în suflet ca scump mărgăritar.
S-o dau pe milioane? Nu-mi trece prin gând,
Mă-nsoţeşte peste tot, mă mângăie oricând
Şi-mi dă puteri s-ajung la veşnicul hotar.
_____________________________________________________

**Poezie preluata de pe Resurse crestine