un gând pentru azi

Dacă deschid fereastra ochilor mei spre lume,
Îmi va rămâne-n suflet un gust amar şi sete;
Nimic din ce-mi oferă, nimic din ce îmi spune,
Nu poa' să-nlocuiască ce Salvatoru-mi dete.

Dacă privesc la mine, zăresc doar neputinţă
Şi mă-nfioară gândul la ziua răsplătirii.
Şi pentru-a câta oară mă frâng iar în căinţă?...
Doar Tu creşti, Doamne,-n mine, azi, roadele iubirii.

De-aceea, eu la Tine îmi aţintesc privirea
Şi sufletu-mi de-a pururi de Tine se-alipeşte.
Prin Duhul Tău, în mine, adus-ai fericirea
Şi-o viaţă înoită, ce-n veci nu se sfârşeşte.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pentru nimic în lume...

- de George Cornici - Pentru nimic în lume iubirea nu mi-o vând, Ci o păstrez în suflet ca scump mărgăritar. S-o dau pe milioane? Nu-mi trece prin gând, Mă-nsoţeşte peste tot, mă mângăie oricând Şi-mi dă puteri s-ajung la veşnicul hotar. Pentru nimic în lume nu părăsesc credinţa. Ea-mi dă aripi spre Cer, îmi dă şi împlinire, Imi lecuieşte spiritul răzvrătitor şi neputinţa, M-ajută să-nţeleg că încercarea, suferinţa Formează caracterul ce-aduce doar sfinţire. Pentru nimic în lume nu mă despart de Cartea Ce-aduce transformarea în viaţa de ratat, Chiar soarta celor vitregiţi să-mi fie partea, Să-mi dea doar persecuţii şi după-aceea moartea, După comorile-i divine necontenit voi fi-nsetat. Pentru nimic în lume nu denigrez lucrarea Ce-ndrumă pămâtenii la trai înmiresmat. Şi-n care Sfântul Duh ne dă încredinţarea Că, prin slujire şi devotament, putem avea intrarea În cereştile splendori, unde-i lumină necurmat. Să-mi dea tot ce-are lumea mai bun, mai “ preţios ” Palate-n aur poleite şi faimă
Citiți mai multe

Ajuns-aţi la ţintă?

- de Valentin Popovici - Ajuns-aţi voi la ţintă de nu mai alergaţi ? Şi n-aşteptaţi pe nimeni de nu mai privegheaţi ? V-aţi terminat lucrarea de staţi şi odihniţi ? Sau Tatăl nu mai are alţi fii nemîntuiţi ? Aţi cîştigat cununa de nu vă mai luptaţi ? Şi sînteţi prea puternici de nu vă mai rugaţi ? Cuvîntul Sfînt de-acuma deplin l-aţi Invăţat, De azi l-aţi dat uitării şi stă necercetat ? Sau Inimile voastre de somn s-au molipsit, De v-a legat păcatul şi pofta v-a robit ? Sau cumva duhul vostru de lume-a fost cuprins, Şi duhul lumii, rîvna şi dragostea v-a stins ? Sau poate legămîntul cu Domnul l-aţi călcat, Şi gîndul că El vine curînd,voi l-aţi uitat ? Sau dragostea fierbinte atît vi s-a răcit, De uitaţi ce-aveaţi odată atît de mult iubit ? Vreţi oare să vă afle pe voi Isus aşa, Aduceţi-vă-aminte: asa eraţi cîndva ?  _________________________________________    **Poezie preluată de pe www.resursecrestine.ro
Citiți mai multe

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul...

- de Costache Ioanid - Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine mai mult ca floarea veşnică pe stânci. Şi uit de ani, de lume şi de mine, privind adânc în ochii Tăi adânci. Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine, din visul meu să nu mă mai deştept, să simt şi taina slăvilor senine, şi inima de om ce-Ţi bate-n piept... Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine, ca pe-un levit de-altarul său divin, să n-am nici plug în văi, nici holde pline, ci Tu să-mi fii şi pâine-n veci şi vin! Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine, ca pe-o mireasă smulsă de la greu. Ridică-mă din valea de suspine şi-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!... ______________________________________________ **Poezie preluata de pe www.resursecrestine.ro
Citiți mai multe