un gând pentru azi
Ne deprimă ploaia uneori. Dar ce bine e că plouă afară.... nu pentru că ne udă bine, cu sau fără umbrelă câteodată, nu pentru că e mai întunecat şi se răceşte vremea, ci pentru că aşa-i era de sete pământului, ierbii, erau aşa de însetate recoltele, erau aşa de însetaţi copacii.
E bun şi plăcut soarele şi nu ar fi posibilă viaţa pe Terra fără el; dar prea mult soare şi prea puţină apă produce secetă, uscaciune, foamete...
La fel este şi în cele spirituale. Când trăim o viaţă centrată pe noi înşine, devenindu-ne atotsuficienţi, începem să uităm de Dumnezeu, Cel de la care şi prin care avem toate lucrurile... Iar sufletul nostru tânjeste, tânjeste dupa apă, tânjeste dupa ploaie. Şi ce bine e când, în mila Lui, Cel Atotputernic revarsă peste noi binecuvântările harului Său!
Dar să nu uităm - "Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit; ce seamănă omul, aceea va şi secera"!!!
Dumnezeu nu dă celor leneşi.
Acela care caută, găseşte.
Aceluia care bate, i se deschide.
Acela care cere, capătă.
Dacă simţi o sete dupa Dumnezeu şi continui să-ţi vezi de-ale tale, cum crezi ca poţi să bei, îndepărtându-te de izvor? Cum crezi că poţi să te adăpi, întorcând spatele fântânii?
Dacă eşti şi tu ca şi psalmistul - însetat după Dumnezeu, ca într-un "pământ sec, uscat şi fără apă", dacă aşa tânjeşte în tine sufletul de dor dupa El, nu alimenta dorul, apropie-te şi bea! Caută, bate, cere!
Pe acela care vine la Dumnezeu, El nu-l va alunga niciodată.
"celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!" (Apocalipsa 22:17)
"Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani!" (Isaia 55:1)
"Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!" (Matei 5:6)
Fiţi binecuvântaţi!
E bun şi plăcut soarele şi nu ar fi posibilă viaţa pe Terra fără el; dar prea mult soare şi prea puţină apă produce secetă, uscaciune, foamete...
La fel este şi în cele spirituale. Când trăim o viaţă centrată pe noi înşine, devenindu-ne atotsuficienţi, începem să uităm de Dumnezeu, Cel de la care şi prin care avem toate lucrurile... Iar sufletul nostru tânjeste, tânjeste dupa apă, tânjeste dupa ploaie. Şi ce bine e când, în mila Lui, Cel Atotputernic revarsă peste noi binecuvântările harului Său!
Dar să nu uităm - "Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit; ce seamănă omul, aceea va şi secera"!!!
Dumnezeu nu dă celor leneşi.
Acela care caută, găseşte.
Aceluia care bate, i se deschide.
Acela care cere, capătă.
Dacă simţi o sete dupa Dumnezeu şi continui să-ţi vezi de-ale tale, cum crezi ca poţi să bei, îndepărtându-te de izvor? Cum crezi că poţi să te adăpi, întorcând spatele fântânii?
Dacă eşti şi tu ca şi psalmistul - însetat după Dumnezeu, ca într-un "pământ sec, uscat şi fără apă", dacă aşa tânjeşte în tine sufletul de dor dupa El, nu alimenta dorul, apropie-te şi bea! Caută, bate, cere!
Pe acela care vine la Dumnezeu, El nu-l va alunga niciodată.
"celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!" (Apocalipsa 22:17)
"Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani!" (Isaia 55:1)
"Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!" (Matei 5:6)
Fiţi binecuvântaţi!
Comentarii