Lipeşte-mi, Doamne, sufletul...

- de Costache Ioanid -

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veşnică pe stânci.
Şi uit de ani, de lume şi de mine,
privind adânc în ochii Tăi adânci.

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
din visul meu să nu mă mai deştept,
să simt şi taina slăvilor senine,
şi inima de om ce-Ţi bate-n piept...

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-un levit de-altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii şi pâine-n veci şi vin!

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-o mireasă smulsă de la greu.
Ridică-mă din valea de suspine
şi-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!...
______________________________________________

**Poezie preluata de pe www.resursecrestine.ro

Comentarii

Anonim a spus…
si leaga-ne, Doamne, in dragoste, impreuna cu Tine, pe noi, care formam Trupul Tau si intruchipam mireasa Ta iubita!
fii binecuvantata, anca, pentru cautarile tale de pe resurse...
4 octombrie 2009 la 14:45
Ioana R. a spus…
Amin! Domnul sa te binecuvanteze, dear! :)
12 aprilie 2010 la 12:07
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pentru nimic în lume...

- de George Cornici - Pentru nimic în lume iubirea nu mi-o vând, Ci o păstrez în suflet ca scump mărgăritar. S-o dau pe milioane? Nu-mi trece prin gând, Mă-nsoţeşte peste tot, mă mângăie oricând Şi-mi dă puteri s-ajung la veşnicul hotar. Pentru nimic în lume nu părăsesc credinţa. Ea-mi dă aripi spre Cer, îmi dă şi împlinire, Imi lecuieşte spiritul răzvrătitor şi neputinţa, M-ajută să-nţeleg că încercarea, suferinţa Formează caracterul ce-aduce doar sfinţire. Pentru nimic în lume nu mă despart de Cartea Ce-aduce transformarea în viaţa de ratat, Chiar soarta celor vitregiţi să-mi fie partea, Să-mi dea doar persecuţii şi după-aceea moartea, După comorile-i divine necontenit voi fi-nsetat. Pentru nimic în lume nu denigrez lucrarea Ce-ndrumă pămâtenii la trai înmiresmat. Şi-n care Sfântul Duh ne dă încredinţarea Că, prin slujire şi devotament, putem avea intrarea În cereştile splendori, unde-i lumină necurmat. Să-mi dea tot ce-are lumea mai bun, mai “ preţios ” Palate-n aur poleite şi faimă
Citiți mai multe

Ajuns-aţi la ţintă?

- de Valentin Popovici - Ajuns-aţi voi la ţintă de nu mai alergaţi ? Şi n-aşteptaţi pe nimeni de nu mai privegheaţi ? V-aţi terminat lucrarea de staţi şi odihniţi ? Sau Tatăl nu mai are alţi fii nemîntuiţi ? Aţi cîştigat cununa de nu vă mai luptaţi ? Şi sînteţi prea puternici de nu vă mai rugaţi ? Cuvîntul Sfînt de-acuma deplin l-aţi Invăţat, De azi l-aţi dat uitării şi stă necercetat ? Sau Inimile voastre de somn s-au molipsit, De v-a legat păcatul şi pofta v-a robit ? Sau cumva duhul vostru de lume-a fost cuprins, Şi duhul lumii, rîvna şi dragostea v-a stins ? Sau poate legămîntul cu Domnul l-aţi călcat, Şi gîndul că El vine curînd,voi l-aţi uitat ? Sau dragostea fierbinte atît vi s-a răcit, De uitaţi ce-aveaţi odată atît de mult iubit ? Vreţi oare să vă afle pe voi Isus aşa, Aduceţi-vă-aminte: asa eraţi cîndva ?  _________________________________________    **Poezie preluată de pe www.resursecrestine.ro
Citiți mai multe