Nimic nu-i mai frumos pe lume

- de Traian Dorz -

Nimic nu-i mai frumos pe lume,
Nimic nici mai statornic nu-i
Ca bucuria muncii sfinte
Ca rodul strâns la vremea lui.

Când Dumnezeu ca un Prieten
Veghează peste cortul tău
Cine-ar putea să te-ameninţe
Şi ce-ar putea să-ţi facă rău?

Când cel nenorocit se roagă
Spre binecuvântarea ta
Cine-ar putea s-o-ndepărteze
Ca Dumnezeu să nu ţi-o dea?

Când orbului îi eşti vedere
Şi şchiopului îi eşti picior,
Când eşti orfanului părinte
Şi slabului ocrotitor.

Când ţi-e cuvântul tău ca roua,
Când eşti ca ploaia aşteptat,
Nimic nu-i mai frumos ca urma
Ce-o lasă pasul tău curat.

Atunci lumina ta va creşte
Ca soarele spre-al zilei miez,
Atunci pe-ai tăi crescând şi-n număr
Şi-n vrednicie ai să-i vezi.

Atunci urcuşul vieţii tale
Va fi ca drumul cel uşor,
Încununat cu bucurie
Spre-un drept şi singur viitor.

Atunci, prin tine-mbogăţite,
Mulţimi în veac te vor cinsti.
Şi cine-ar ştii în veşnicie
Pe cât întins vei străluci!
______________________________________________

**Poezie preluata de pe www.resursecrestine.ro

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Pentru nimic în lume...

- de George Cornici - Pentru nimic în lume iubirea nu mi-o vând, Ci o păstrez în suflet ca scump mărgăritar. S-o dau pe milioane? Nu-mi trece prin gând, Mă-nsoţeşte peste tot, mă mângăie oricând Şi-mi dă puteri s-ajung la veşnicul hotar. Pentru nimic în lume nu părăsesc credinţa. Ea-mi dă aripi spre Cer, îmi dă şi împlinire, Imi lecuieşte spiritul răzvrătitor şi neputinţa, M-ajută să-nţeleg că încercarea, suferinţa Formează caracterul ce-aduce doar sfinţire. Pentru nimic în lume nu mă despart de Cartea Ce-aduce transformarea în viaţa de ratat, Chiar soarta celor vitregiţi să-mi fie partea, Să-mi dea doar persecuţii şi după-aceea moartea, După comorile-i divine necontenit voi fi-nsetat. Pentru nimic în lume nu denigrez lucrarea Ce-ndrumă pămâtenii la trai înmiresmat. Şi-n care Sfântul Duh ne dă încredinţarea Că, prin slujire şi devotament, putem avea intrarea În cereştile splendori, unde-i lumină necurmat. Să-mi dea tot ce-are lumea mai bun, mai “ preţios ” Palate-n aur poleite şi faimă
Citiți mai multe

Ajuns-aţi la ţintă?

- de Valentin Popovici - Ajuns-aţi voi la ţintă de nu mai alergaţi ? Şi n-aşteptaţi pe nimeni de nu mai privegheaţi ? V-aţi terminat lucrarea de staţi şi odihniţi ? Sau Tatăl nu mai are alţi fii nemîntuiţi ? Aţi cîştigat cununa de nu vă mai luptaţi ? Şi sînteţi prea puternici de nu vă mai rugaţi ? Cuvîntul Sfînt de-acuma deplin l-aţi Invăţat, De azi l-aţi dat uitării şi stă necercetat ? Sau Inimile voastre de somn s-au molipsit, De v-a legat păcatul şi pofta v-a robit ? Sau cumva duhul vostru de lume-a fost cuprins, Şi duhul lumii, rîvna şi dragostea v-a stins ? Sau poate legămîntul cu Domnul l-aţi călcat, Şi gîndul că El vine curînd,voi l-aţi uitat ? Sau dragostea fierbinte atît vi s-a răcit, De uitaţi ce-aveaţi odată atît de mult iubit ? Vreţi oare să vă afle pe voi Isus aşa, Aduceţi-vă-aminte: asa eraţi cîndva ?  _________________________________________    **Poezie preluată de pe www.resursecrestine.ro
Citiți mai multe

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul...

- de Costache Ioanid - Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine mai mult ca floarea veşnică pe stânci. Şi uit de ani, de lume şi de mine, privind adânc în ochii Tăi adânci. Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine, din visul meu să nu mă mai deştept, să simt şi taina slăvilor senine, şi inima de om ce-Ţi bate-n piept... Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine, ca pe-un levit de-altarul său divin, să n-am nici plug în văi, nici holde pline, ci Tu să-mi fii şi pâine-n veci şi vin! Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine, ca pe-o mireasă smulsă de la greu. Ridică-mă din valea de suspine şi-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!... ______________________________________________ **Poezie preluata de pe www.resursecrestine.ro
Citiți mai multe