Pe vremea când umblam pe jos...
- autor necunoscut -
Pe vremea când umblam pe jos,
Cărând la plase de-aţă tare,
Stăteam la cozi pentru mâncare:
Dar trăiam şi bine, şi frumos,
Pe vremea când umblam pe jos...
Şi serile, târziu, la stele,
Visam la alte lumi stinghere...
Cântam mai mult, cântam duios,
Munceam din plin , munceam voios
Şi-aveam şi timp de toate cele..
Pe vremea când umblam pe jos!
Pe vremea când tăiam butuci,
Să ne-ncălzim, să facem cina
Şi căram apă cu găleata,
Nu cumpăram nimic de gata.
Pe vremea aia, nu de mult,
Ştiam să mânuiesc şi sapa,
Şi îl citeam şi pe Shakespeare...
Cum de-aveam timp? Acu mă mir,
Dar pe vremea când umblam pe jos
Totul mi se părea frumos...
Şi n-aveam timp de tânguit...
Cum fac acu` de când m-am pricopsit!
Pe vremea când purtam şoşoni
Şi reparam la pantofi talpa,
Lumea ştia stânga de dreapta...
Cârpeam ciorapii la călcâie
Şi n-aveam crize de mândrie...
Nu se-ntâmpla să auzim
Că vre-unul n-are self esteem?!
Bătrânii nu mureau stingheri.
Şi pentru câini erau hingheri!
Pe vremea când purtam galoşi,
Aveam respect pentru strămoşi!
Şi ce-amintiri mi-au mai rămas,
Din vremea când stăteam la bus...
Pe vremea când mergeam pe jos,
Toamna aveam cartofi de scos,
Şi ne ducea pe toţi cu şcoala,
Şi nu-l lua pe unu boala!
Şi când ziceai că mergi afară,
Nu era vorba de-un banchet
Cu frigărui, turte, şerbet...
Era-n ogradă un loc "măreţ",
Între coteţe, un alt coteţ...
Nu parfumat şi deodorat,
Sau primenit şi asortat...
Aveam caracterul mai frumos,
Pe vremea când mergeam pe jos...
Şi nu eram aşa de disperaţi,
Că nu suntem bine îmbrăcaţi...
Cu anii, chiar mai mult de doi...
Ziceam că hainele sunt noi.
Copiii ne salutau frumos,
Pe vremea când umblam pe jos;
Şi nu părea deloc pe dos
Ca băieţii să dea şapca jos;
Sau să se scoale în picioare
Şi să dea locul! Era o onoare!
Acu, însă, ne-am pricopsit,
Cum nici nu-i bine de vorbit!
Şi ce concept total pe dos
E ăla să umblăm pe jos?!
Înţepeniţi şi ruginiţi,
Încovoiaţi şi pricăjiţi,
Slujim la domni fără suflare;
Şi construim mereu hambare...
_ _ _ _ _ _ _ _ _
Azi mi-a rămas un gând frumos...
Pe vremea când mergeam pe jos,
Eram la timp la adunare!
_________________________________________
** Poezie preluata de pe www.resursecrestine.ro
Pe vremea când umblam pe jos,
Cărând la plase de-aţă tare,
Stăteam la cozi pentru mâncare:
Dar trăiam şi bine, şi frumos,
Pe vremea când umblam pe jos...
Şi serile, târziu, la stele,
Visam la alte lumi stinghere...
Cântam mai mult, cântam duios,
Munceam din plin , munceam voios
Şi-aveam şi timp de toate cele..
Pe vremea când umblam pe jos!
Pe vremea când tăiam butuci,
Să ne-ncălzim, să facem cina
Şi căram apă cu găleata,
Nu cumpăram nimic de gata.
Pe vremea aia, nu de mult,
Ştiam să mânuiesc şi sapa,
Şi îl citeam şi pe Shakespeare...
Cum de-aveam timp? Acu mă mir,
Dar pe vremea când umblam pe jos
Totul mi se părea frumos...
Şi n-aveam timp de tânguit...
Cum fac acu` de când m-am pricopsit!
Pe vremea când purtam şoşoni
Şi reparam la pantofi talpa,
Lumea ştia stânga de dreapta...
Cârpeam ciorapii la călcâie
Şi n-aveam crize de mândrie...
Nu se-ntâmpla să auzim
Că vre-unul n-are self esteem?!
Bătrânii nu mureau stingheri.
Şi pentru câini erau hingheri!
Pe vremea când purtam galoşi,
Aveam respect pentru strămoşi!
Şi ce-amintiri mi-au mai rămas,
Din vremea când stăteam la bus...
Pe vremea când mergeam pe jos,
Toamna aveam cartofi de scos,
Şi ne ducea pe toţi cu şcoala,
Şi nu-l lua pe unu boala!
Şi când ziceai că mergi afară,
Nu era vorba de-un banchet
Cu frigărui, turte, şerbet...
Era-n ogradă un loc "măreţ",
Între coteţe, un alt coteţ...
Nu parfumat şi deodorat,
Sau primenit şi asortat...
Aveam caracterul mai frumos,
Pe vremea când mergeam pe jos...
Şi nu eram aşa de disperaţi,
Că nu suntem bine îmbrăcaţi...
Cu anii, chiar mai mult de doi...
Ziceam că hainele sunt noi.
Copiii ne salutau frumos,
Pe vremea când umblam pe jos;
Şi nu părea deloc pe dos
Ca băieţii să dea şapca jos;
Sau să se scoale în picioare
Şi să dea locul! Era o onoare!
Acu, însă, ne-am pricopsit,
Cum nici nu-i bine de vorbit!
Şi ce concept total pe dos
E ăla să umblăm pe jos?!
Înţepeniţi şi ruginiţi,
Încovoiaţi şi pricăjiţi,
Slujim la domni fără suflare;
Şi construim mereu hambare...
_ _ _ _ _ _ _ _ _
Azi mi-a rămas un gând frumos...
Pe vremea când mergeam pe jos,
Eram la timp la adunare!
_________________________________________
** Poezie preluata de pe www.resursecrestine.ro
Comentarii