un gând pentru azi
Se spune ca iarna este "vara sufletului". Ne gasim la inceput de vara... si unii spun ca acest anotimp poate sa devina "iarna sufletului", daca ne lasam prea mult preocupati de alte lucruri sau, mai degraba, daca, odata cu vacanta de la scoala, ne luam vacanta si de la cele spirituale. Activitatile din cadrul bisericii devin mai putine, ca, deh, e vacanta si lumea mai merge in concedii, tabere, excursii... si e asa o stare generala de "lasa-ma sa te las". Pentru cei care lucreaza (si nu au 2-3 luni de concediu), programul nu se schimba prea mult dar poate sa apara si in cazul lor o delasare - e molipsitor.
Ce-ar fi sa punem piciorul in prag, fie ca lucram (cum e cazul meu) fie ca suntem doar la scoala si am luat sau vom lua vacanta in curand? Ce-ar fi ca planurile pe care ni le facem vara aceasta de a fi spirituali si sarguinciosi sa le ducem intr-adevar la indeplinire? Ce-ar fi sa "crestem", in loc sa ne pipernicim; si sa zburam in loc sa ne taram?
Atunci cand urcam pe un munte, partea cea mai frumoasa pare sa fie cea in care am ajuns sus si privim panorama care se intinde in fatza ochilor nostri, ne bate vantul in plete si ne vine sa strigam de bucurie. Dar toate astea nu ar avea nici un farmec daca nu ar fi greutatea urcusului, momentele cand simtim ca ni se taie respiratia, cand trebuie sa luam o doza de ciocolata, ca sa nu dam in hipoglicemie, cand simtim ca urmatorul pas e ultimul pe care il putem face...
Asa e si in cele spirituale: daca vrem sa atingem culmile inalte ale credintei, trebuie sa fim dispusi sa pornim din adancul vaii si sa nu ne lasam; fiecare pas, cat de mic, ne apropie tot mai mult de varf; si, cu cat e mai greu sa urci, cu atat va fi mai mare bucuria cand vei ajunge sus!
Daca vara aceasta este o provocare pentru cei mai multi dintre noi, hai sa o infruntam! Oricum nu o putem ocoli.... Ori vom iesi invingatori, ori vom fi invinsi... din nou...
Totul depinde de cat de mult vom lupta. Si, desigur, ajutorul nostru vine de la Dumnezeu, Cel care ne da atat vointa, cat si infaptuirea.
"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit." (Psalmul 1:1-3)
Sa ne ajute Domnul sa traim asa incat sa fie ferice de noi si tot ce incepem bun, sa ducem la bun sfarsit, prin harul Lui!
Ce-ar fi sa punem piciorul in prag, fie ca lucram (cum e cazul meu) fie ca suntem doar la scoala si am luat sau vom lua vacanta in curand? Ce-ar fi ca planurile pe care ni le facem vara aceasta de a fi spirituali si sarguinciosi sa le ducem intr-adevar la indeplinire? Ce-ar fi sa "crestem", in loc sa ne pipernicim; si sa zburam in loc sa ne taram?
Atunci cand urcam pe un munte, partea cea mai frumoasa pare sa fie cea in care am ajuns sus si privim panorama care se intinde in fatza ochilor nostri, ne bate vantul in plete si ne vine sa strigam de bucurie. Dar toate astea nu ar avea nici un farmec daca nu ar fi greutatea urcusului, momentele cand simtim ca ni se taie respiratia, cand trebuie sa luam o doza de ciocolata, ca sa nu dam in hipoglicemie, cand simtim ca urmatorul pas e ultimul pe care il putem face...
Asa e si in cele spirituale: daca vrem sa atingem culmile inalte ale credintei, trebuie sa fim dispusi sa pornim din adancul vaii si sa nu ne lasam; fiecare pas, cat de mic, ne apropie tot mai mult de varf; si, cu cat e mai greu sa urci, cu atat va fi mai mare bucuria cand vei ajunge sus!
Daca vara aceasta este o provocare pentru cei mai multi dintre noi, hai sa o infruntam! Oricum nu o putem ocoli.... Ori vom iesi invingatori, ori vom fi invinsi... din nou...
Totul depinde de cat de mult vom lupta. Si, desigur, ajutorul nostru vine de la Dumnezeu, Cel care ne da atat vointa, cat si infaptuirea.
"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit." (Psalmul 1:1-3)
Sa ne ajute Domnul sa traim asa incat sa fie ferice de noi si tot ce incepem bun, sa ducem la bun sfarsit, prin harul Lui!
Comentarii